Telescopul Webb surprinde cea mai detaliată imagine a unei nebuloase planetare: Așa vezi în trecutul cosmosului

Telescopul spațial James Webb, considerat cel mai avansat instrument de observare a universului construit vreodată, a realizat cea mai detaliată imagine a nebuloasei planetare NGC 1514.

Formațiunea spectaculoasă, aflată la aproximativ 1.500 de ani-lumină de Pământ, a fost creată în urma colapsului unei stele care își pierde straturile exterioare pe măsură ce își consumă combustibilul nuclear.

Ce se știe despre această nebuloasă

În centrul nebuloasei se află două stele care orbitează foarte aproape una de cealaltă, însă din perspectiva noastră par a fi un singur punct luminos.

Una dintre ele se află în stadiul final al existenței sale, transformându-se într-o pitică albă, un nucleu extrem de dens și fierbinte, care emite radiații intense. Aceste radiații aprind gazele din jur, generând o imagine cosmică de o frumusețe rară.

Deși denumirea de „nebuloasă planetară” este înșelătoare, provenind dintr-o perioadă în care aceste structuri păreau asemănătoare planetelor prin primele telescoape, NGC 1514 se remarcă printr-o formă atipică. Nu este sferică, ci are o structură asemănătoare unei clepsidre deformate, cu două inele proeminente, scrie Mashable.

Astronomul David Jones, de la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare, susține că apropierea stelei însoțitoare în perioada în care cealaltă își pierdea masa ar fi putut cauza această formă neobișnuită.

Nebuloasă planetară / colaj Mashable / Foto: telescopul James Webb

Tehnologia Webb deschide, fără dar și poate, noi orizonturi în astronomie

Imaginea oferită de Webb aduce un contrast remarcabil față de observațiile anterioare, precum cele realizate de telescopul WISE în 2010.

Așadar, detaliile fine ale inelelor și norilor de gaz sunt vizibile cu o claritate impresionantă, datorită puterii telescopului Webb de a observa în spectrul infraroșu.

Acest tip de lumină, invizibilă pentru ochiul uman, pătrunde cu ușurință prin norii de praf cosmic care altfel ar ascunde aceste structuri.

Astronomii cred că aspectul „neclar” al inelelor este cauzat de prezența unor particule minuscule de praf, iluminate de lumina ultravioletă emisă de pitica albă.

Observațiile, de altfel imposibil de realizat în urmă cu doar câțiva ani, devin acum posibile datorită puterii de colectare a luminii a telescopului Webb, care depășește de șase ori performanțele telescopului Hubble.

Webb, o colaborare între NASA, ESA și Agenția Spațială Canadiană, este capabil nu doar să privească în adâncurile Universului, ci și să studieze planete din afara sistemului nostru solar.

Instrumentele spectrografice pot identifica compoziția atmosferelor exoplanetelor, dezvăluind prezența unor molecule esențiale precum apa sau metanul.

James Webb nu doar că „ridică vălul” care ascundea aceste fenomene, ci ne oferă o fereastră spre trecutul îndepărtat al cosmosului, aducând la lumină scene formate acum mii sau chiar miliarde de ani.