SUA, obligată să returneze bani pentru aproape jumătate din tarifele impuse de Trump, dacă instanța confirmă depășirea atribuțiilor prezidențiale
Trezoreria americană ia în calcul scenariul returnării banilor pentru aproape jumătate din tarifele vamale impuse în ultimele luni, dacă decizia unei instanțe inferioare – potrivit căreia președintele Donald Trump și-a depășit atribuțiile – va fi confirmată de Curtea Supremă. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent citat de CNN, a admis public că un asemenea verdict ar deschide calea către rambursări masive, „dureroase” pentru buget, dar obligatorii din punct de vedere legal. Pe scurt: dacă judecătorii dau undă verde, Trezoreria trebuie să plătească.
În paralel, echipa economică a Casei Albe spune că există „alte instrumente legale” pentru a menține presiunea comercială, însă recunoaște că acestea ar slăbi poziția de negociere a administrației. Până la verdictul final, noile tarife rămân active, însă planificarea economică se face deja cu ochii pe Curtea Supremă și pe impactul potențial asupra firmelor și consumatorilor din SUA,.
Ce a decis instanța și de ce contează
Un complet federal de apel a stabilit la sfârșitul lui august că o parte dintre așa-numitele „tarife reciproce” depășesc mandatul legal al președintelui, IEEPA (International Emergency Economic Powers Act) neacordând, în interpretarea judecătorilor, împuternicirea pentru asemenea măsuri la amploarea actuală. Implementarea deciziei a fost însă amânată până la jumătatea lui octombrie, timp în care administrația a făcut apel la Curtea Supremă.
Dacă instanța supremă confirmă hotărârea, Trezoreria ar trebui să inițieze restituiri către importatorii care au plătit tarifele contestate. Acest scenariu deschide două fronturi: unul bugetar (gol de venituri din taxe vamale) și unul politic (presiune pe Casa Albă să găsească rapid căi alternative pentru a menține pârghia în negocierile comerciale).
Ce opțiuni are administrația Trump
Oficiali economici au indicat existența unor „autorizații legale alternative”, între care investigațiile pe Secțiunea 232 (securitate națională) – mecanism folosit în trecut pentru oțel și aluminiu. Aceste rute par însă mai înguste și vin cu riscul unor contestații rapide, inclusiv politice, în Congres și în instanțe. În plus, orice recalibrare grăbită ar putea alimenta volatilitatea pentru companii și piețe.
Retorica rămâne dură: Casa Albă insistă că tarifele sunt „instrumente de negociere”, iar costurile ar trebui absorbite de companii, nu de consumatori. În practică, mari retaileri și producători au avertizat deja că presiunea se transferă, mai devreme sau mai târziu, în prețuri. Cum o parte din tarife vizează bunuri intermediare, efectul se propagă pe tot lanțul de producție.
Impactul economic: date slabe la joburi, presiune în industrie
Datele recente din piața muncii arată o încetinire vizibilă: creări modeste de posturi și un șomaj în creștere față de minimele din ultimii ani. Sectoarele de bunuri (manufactură, construcții) par cele mai sensibile la „șocul tarifelor” și la incertitudinea privind regulile jocului. Economiștii vorbesc de patru luni consecutive de slăbiciune în activitățile orientate pe bunuri, pe fondul unui mediu în care companiile amână investițiile și angajările până se limpezesc regulile.
Pe de altă parte, Trezoreria a raportat în ultimele luni sume record din taxe vamale, semn că instrumentul a produs venituri pe termen scurt. Totuși, un val de rambursări ar inversa parțial fluxul de încasări, iar companiile afectate ar putea recalibra din nou prețurile și stocurile, alimentând un nou episod de incertitudine.
Ce urmează și cum se citește verdictul
Toate privirile sunt pe Curtea Supremă. Dacă validează decizia de apel, urmează un mecanism tehnic de restituire „pentru aproape jumătate din tarife”, plus o migrare accelerată către alte temeiuri legale (de tip 232) – cu costul slăbirii poziției de negociere. Dacă o anulează, administrația își păstrează instrumentul favorit, dar va trebui oricum să gestioneze efectele secundare (prețuri, investiții, joburi) și presiunea politică.
Pentru public, cheia de interpretare este dublă: pe termen scurt, tarifele pot aduce bani la buget și pârghie la masa negocierilor; pe termen mediu, ele riscă să frâneze angajările în industrii sensibile și să urce prețurile la raft. În ambele scenarii, claritatea juridică contează – iar decizia Curții va stabili nu doar soarta rambursărilor, ci și limitele reale ale atribuțiilor prezidențiale în materie de politică comercială.
În concluzie, dacă instanța confirmă depășirea atribuțiilor prezidențiale, banii pentru aproape jumătate din tarife se întorc la plătitori, iar Casa Albă va trebui să-și regândească rapid arsenalul comercial fără a-și subția definitiv puterea de negociere.