Studiu: pisicile pot dezvolta demență la fel ca oamenii. Semnele la care trebuie să fii atent

Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh aduce o veste importantă pentru iubitorii de animale: pisicile pot suferi de demență în mod similar cu oamenii, inclusiv de forme comparabile cu boala Alzheimer. Afecțiunea, care afectează la nivel global zeci de milioane de persoane, poate provoca la fel de multe probleme de comportament, memorie și orientare și la companionii noștri felini.

Rezultatele cercetării arată că pisicile cu simptome precum confuzie, tulburări de somn și vocalizare excesivă prezintă modificări ale creierului asemănătoare cu cele observate la pacienții umani cu Alzheimer. Aceste descoperiri nu doar că pot îmbunătăți înțelegerea și tratamentul bolii la animale, dar ar putea contribui și la dezvoltarea unor terapii pentru oameni.

Simptomele demenței la pisici și semnele care nu trebuie ignorate

Potrivit studiului, principalele semne ale demenței feline includ: confuzie sau dezorientare, meow-uri mai frecvente decât de obicei, rătăcirea prin casă fără scop clar, privitul fix spre pereți sau colțuri, uitarea faptului că au fost hrănite recent, utilizarea necorespunzătoare a litierei, interacțiuni neobișnuite cu oamenii sau alte animale și neglijarea igienei personale.

Un alt indicator des întâlnit este perturbarea ritmului de somn — pisicile pot dormi mai mult decât de obicei pe timpul zilei, dar devin active și agitate noaptea. De asemenea, pierderea rutinei de toaletare poate fi un semnal al degradării funcțiilor cognitive.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Cercetătorii avertizează că aceste simptome nu trebuie confundate cu simpla îmbătrânire. Dacă apar modificări comportamentale persistente, proprietarii ar trebui să consulte un medic veterinar, care poate evalua starea de sănătate a animalului și poate recomanda ajustări în dietă, mediu sau tratament.

Pentru acest studiu, echipa de la Universitatea din Edinburgh a analizat post-mortem creierele a 25 de pisici de vârste diferite, inclusiv ale unor animale care prezentaseră semne de demență. Rezultatele au arătat acumularea proteinei toxice amyloid-beta — una dintre caracteristicile definitorii ale bolii Alzheimer la oameni.

Această proteină formează depozite (plăci) între celulele nervoase, perturbând comunicarea dintre ele și afectând memoria, capacitatea de gândire și funcționarea zilnică. În plus, studiul a evidențiat că amyloid-beta declanșează o reacție a celulelor imunitare din creier, care ajung să distrugă conexiunile sinaptice. Pierderea acestor conexiuni este direct legată de schimbările de comportament și de declinul cognitiv.

„Am descoperit că pisicile cu semne de demență prezintă leziuni în creier aproape identice cu cele observate la oameni cu Alzheimer. Acest lucru face din ele un model extrem de valoros pentru studierea bolii și pentru dezvoltarea unor tratamente care să ajute atât oamenii, cât și animalele”, a explicat dr. Robert McGeachan, coordonatorul cercetării.

Implicații pentru cercetare și îngrijirea pisicilor în vârstă

Până acum, multe studii despre Alzheimer au folosit rozătoare modificate genetic, care însă nu dezvoltă în mod natural boala. Pisicile, pe de altă parte, pot oferi un model mai realist, dată fiind apariția spontană a simptomelor și asemănările structurale ale creierului cu cel uman.

Pe lângă beneficiile pentru cercetarea medicală umană, aceste rezultate pot schimba modul în care sunt îngrijite pisicile în vârstă. Medicul veterinar poate recomanda stimularea mentală a animalului, ajustarea mediului pentru a reduce dezorientarea și chiar utilizarea unor medicamente inspirate din tratamentele pentru oameni.

„Demența felină este extrem de tulburătoare atât pentru pisică, cât și pentru persoana care o îngrijește. Prin astfel de studii, putem găsi metode mai bune de a le sprijini, îmbunătățind calitatea vieții lor și, în același timp, acumulând cunoștințe care să ajute și pacienții umani”, a subliniat profesoara Danielle Gunn-Moore, coautoare a cercetării.

Concluzia este clară: dacă observi schimbări majore în comportamentul pisicii tale, nu le pune doar pe seama vârstei. O evaluare medicală timpurie poate face diferența, atât pentru confortul animalului, cât și pentru prevenirea complicațiilor asociate cu această boală complexă.