Cum funcţionează regula olandeză pentru pensii. Se ține cont și de speranța de viață
Cum sună un sistem de pensii care se ajustează automat în funcție de realitățile economice, nu promite mai mult decât poate susține și menține un echilibru clar între contribuțiile tale și beneficiile primite. Pare scenariul perfect, nu? Acesta este principiul pe care se bazează „regula olandeză” pentru pensii – un model devenit referință internațională pentru sustenabilitate, echitate și transparență.
Olanda, recunoscută pentru unul dintre cele mai solide sisteme de pensii din lume, a introdus un mecanism clar și flexibil: valoarea pensiei viitoare se ajustează în funcție de performanța fondurilor și de evoluția speranței de viață. Astfel, nu există promisiuni rigide – dacă economia prosperă, pensiile cresc; în caz de crize sau dacă oamenii trăiesc mai mult, pensiile se recalibrează pentru a asigura echilibrul financiar.
Cum funcționează regula olandeză?
- Contribuțiile rămân fixe, dar pensia finală variază în funcție de administrarea fondurilor.
- Fiecare persoană are un „cont virtual” care arată clar ce a acumulat și la ce pensie se poate aștepta realist.
- Riscurile sunt împărțite echitabil între generații, evitând povara exclusivă asupra celor activi.
- Speranța de viață este un criteriu central: dacă aceasta crește, vârsta de pensionare se mărește automat sau pensia lunară se ajustează.
De ce este considerată o soluție de viitor? Pentru că se bazează pe fapte economice și demografice, nu pe iluzii contabile. Într-o Europă tot mai îmbătrânită, unde generațiile tinere trebuie să susțină un număr tot mai mare de pensionari, regula olandeză oferă un model realist: să ne pensionăm în funcție de cât contribuim și cât poate suporta societatea.
Un exemplu concret: dacă speranța de viață la 65 de ani crește cu un an, vârsta oficială de pensionare se majorează cu aproximativ 8 luni. Această ajustare se face treptat și este anunțată din timp, astfel încât oamenii să se poată pregăti.
În esență, regula olandeză nu penalizează longevitatea, ci propune o împărțire corectă și sustenabilă a resurselor, pentru ca sistemul să rămână funcțional atât pentru generația actuală, cât și pentru cele viitoare.