Poți vedea figura ascunsă din capodopera lui Michelangelo din Capela Sixtină? Descoperirea făcută după 500 de ani i-a uimit și pe specialiști

Capodopera lui Michelangelo, Judecata de Apoi, pictată între 1536 și 1541 pe peretele altarului Capelei Sixtine din Vatican, continuă să dezvăluie secrete fascinante chiar și după aproape 500 de ani. Recent, o nouă descoperire a stârnit uimire în rândul experților, care susțin că o figură biblică cheie a fost identificată în celebra frescă.

Maria Magdalena, figura ascunsă din frescă

Experta italiană în artă și autoarea Sara Penco susține că a descoperit prezența Mariei Magdalena, una dintre cele mai devotate urmașe ale lui Iisus Hristos, într-un colț al compoziției monumentale. Potrivit acesteia, Maria Magdalena este reprezentată ca o femeie blondă, îmbrăcată într-o mantie galbenă, sărutând crucea lui Hristos.

„Sunt ferm convinsă că această figură este Maria Magdalena. Intimitatea cu crucea, rochia galbenă, părul blond și contextul în care Michelangelo o plasează subliniază importanța sa,” a declarat Penco în cadrul unei conferințe de presă la Roma.

Pentru cei care vor să descopere această imagine, experții sugerează să se concentreze pe partea dreaptă a frescei. Acolo, o femeie îngenuncheată, sărutând crucea, ar putea fi cheia acestui mister artistic.

Cu ce să ungi carnea de porc înainte de a o băga la cuptor. Sarea și piperul nu fac totul, acesta ingredientul care îi va da un gust special

Rețeta originală de salată de boeuf. Se pune sau nu mazăre?

Se presupune că Maria Magdalena, martoră la răstignirea și învierea lui Hristos, este reprezentată cu păr blond, sărutând crucea lui Iisus.

Două portrete ale lui Iisus Hristos?

O altă interpretare intrigantă a descoperirii sugerează că figura musculară, aproape nud, care ține crucea, este chiar Iisus Hristos, nu Simon din Cirene, așa cum s-a crezut anterior. Aceasta ar însemna că Michelangelo l-a reprezentat pe Hristos de două ori în Judecata de Apoi — o dată în centru, ca judecător al lumii, și o dată alături de Maria Magdalena, ca mântuitor.

Această dublă reprezentare ar fi o abatere de la tradiția iconografică, dar ar putea reflecta viziunea complexă și profund teologică a artistului asupra Judecății de Apoi.

„Judecata de Apoi” înfățișează mai multe figuri masculine, semi-nud, care se înalță spre Rai sau coboară în Iad în ziua Judecății de Apoi. Fresca impresionantă, ce măsoară aproximativ 14 metri pe 12 metri, acoperă întreg peretele altarului Capelei Sixtine din Vatican.

O frescă plină de controverse

Pe lângă noile descoperiri, Judecata de Apoi a fost mereu înconjurată de controverse. Pe timpul lucrărilor, Michelangelo a fost criticat de oficialii Bisericii Catolice pentru reprezentarea nudă a personajelor, considerată nepotrivită pentru un spațiu sacru. După moartea artistului, figuri din frescă au fost acoperite cu frunze de smochin de către elevul său, Daniele da Volterra, pentru The Telegraph.

De asemenea, Michelangelo a inclus elemente satirice, cum ar fi figura mitologică Minos, supraveghetor al Damnaților din Iad, căreia i-a dat trăsăturile unui critic contemporan al operei sale, Biagio da Cesena, inclusiv cu urechi de măgar și un șarpe care îl mușcă de organele genitale.

Figura istorică, despre care se crede că a fost martoră la răstignirea și învierea lui Hristos, este reprezentată cu păr blond și sărutând crucea – dar o poți identifica?

Un simbol al artei renascentiste

Cu o compoziție ce cuprinde aproximativ 300 de figuri, Judecata de Apoi este considerată una dintre cele mai complexe opere ale Renașterii. Descoperirea figurii Mariei Magdalena nu doar că adaugă un nou strat de înțelegere a operei lui Michelangelo, dar evidențiază și modul în care arta și teologia se intersectează în capodopera sa.

„Această descoperire ne arată cum Michelangelo, un maestru al artei și al teologiei, a folosit simbolismul și detaliile ascunse pentru a transmite mesaje profunde. Maria Magdalena ocupă un rol important, chiar dacă apare discret la marginea imaginii,” a declarat Yvonne Dohna Schlobitten, profesor la Universitatea Gregoriană din Roma.

Această nouă interpretare a frescei este încă o dovadă a faptului că operele de artă renascentiste continuă să ne surprindă și să ne inspire, chiar și la secole după ce au fost create.