Conștiința umană ar putea fi conectată la o dimensiune superioară, sugerează un nou studiu științific

De-a lungul secolelor, conștiința umană a rămas unul dintre cele mai mari mistere nerezolvate ale științei. Ce este conștiința? Cum și de unde provine? Aceste întrebări au provocat dezbateri aprinse în rândul fizicienilor, filozofilor și neurologilor. Un nou studiu sugerează însă o teorie fascinantă și controversată: conștiința umană ar putea fi conectată la o dimensiune superioară, dincolo de cele trei dimensiuni spațiale pe care le experimentăm zilnic, scrie revista de specilitate Popular Mechanics.

Această teorie, avansată de Michael Pravica,Ph.D., profesor de fizică la Universitatea din Nevada, Las Vegas, propune o abordare radicală a înțelegerii conștiinței. Pravica sugerează că, la momente de intensă activitate cognitivă, cum ar fi meditația profundă, crearea de artă sau reflecția filozofică, conștiința noastră ar putea „atinge” dimensiuni ascunse ale universului, conectându-ne la un nivel de realitate inaccesibil simțurilor noastre obișnuite.

Ce este hiper-dimensionalitatea?

În centrul teoriei lui Pravica se află conceptul de hiper-dimensionalitate – ideea că universul nostru este parte dintr-o structură mult mai vastă, care include dimensiuni ascunse. Fizica modernă, în special prin intermediul teoriei stringurilor, susține existența unor dimensiuni suplimentare care nu pot fi observate direct. Aceste dimensiuni ar putea explica anumite fenomene din universul nostru, cum ar fi gravitația și curburile spațiu-timp în jurul obiectelor masive.

Pravica extinde această teorie și asupra conștiinței, sugerând că mintea umană poate accesa aceste dimensiuni într-o manieră temporară și intuitivă. De exemplu, în momentele de intensă creativitate sau visare, conștiința noastră ar putea interacționa cu aceste dimensiuni ascunse, deschizând un flux de idei și perspective noi.

Ce nu ai voie să faci în a doua zi de Crăciun. Obiceiuri și tradiții de 26 decembrie

Vești proaste pentru pensionarii din România: cu câte zile vor întârzia pensiile în ianuarie 2025

„Faptul că putem concepe existența unor dimensiuni superioare în mințile noastre, chiar dacă nu le putem experimenta fizic, este un dar care transcende biologia noastră,” afirmă Pravica.

Conștiința și fizica cuantică

Teoria lui Pravica este strâns legată de ideile avansate ale teoriei stringurilor, care susține că tot ce există în univers, de la cele mai mici particule la forțele fundamentale, este format din vibrațiile unor „șiruri” infinit de mici. Aceste vibrații au loc în dimensiuni multiple, iar fiecare particulă și forță pe care o observăm este rezultatul acestor interacțiuni hiperdimensionale.

În acest context, conștiința umană ar putea fi rezultatul interacțiunii noastre cu dimensiuni superioare. Practic, mintea noastră ar acționa ca o „fereastră” temporară către aceste dimensiuni ascunse, permițându-ne să concepem idei și să dezvoltăm teorii care depășesc experiențele noastre spațio-temporale limitate.

„Este uimitor că putem înțelege mai mult de patru dimensiuni, chiar dacă suntem ființe tridimensionale,” spune Pravica.

Critici și scepticism

Deși această teorie oferă o explicație intrigantă asupra conștiinței, nu toți oamenii de știință sunt de acord cu ipoteza lui Pravica. Unii fizicieni, precum Stephen Holler, profesor de fizică la Fordham University, consideră că astfel de teorii sunt mai degrabă speculative și se apropie de domeniul științei ficțiunii.

„Teoria hiper-dimensionalității poate fi interesantă, dar trebuie să ne întrebăm dacă aceste dimensiuni chiar există sau sunt doar niște echivalente moderne ale modelelor geocentrice antice,” explică Holler. El face referire la vechile modele astronomice care încercau să explice mișcările planetelor în jurul Pământului prin „epicicluri” – idei care s-au dovedit greșite odată ce modelul heliocentric a fost acceptat.

Un pod între știință și credință?

Pravica nu doar că abordează dimensiunile superioare dintr-o perspectivă științifică, dar își conectează și viziunea asupra conștiinței cu credințele religioase. El sugerează că anumite figuri religioase, precum Iisus, ar putea fi exemple de ființe hiperdimensionale, capabile să treacă dintr-o lume în alta, dincolo de limitările spațiului și timpului. Această combinație între știință și spiritualitate adaugă un strat de complexitate teoriei sale, dar atrage și critici din partea celor care consideră că astfel de abordări diluează metodologia științifică.

Teoria că conștiința umană ar putea fi conectată la o dimensiune superioară deschide noi perspective asupra naturii minții și universului. Deși rămâne o teorie controversată, ea oferă un cadru captivant pentru explorarea misterului conștiinței și a dimensiunilor ascunse ale realității. În timp ce știința continuă să dezvăluie noi secrete ale universului, ipoteze ca cele ale lui Michael Pravica ne îndeamnă să ne întrebăm dacă ceea ce percepem cu simțurile noastre este doar o mică parte dintr-o realitate mult mai vastă și complexă.