Peste 50 de scrisori codificate trimise de Maria Stuart, regina Scoției, în secolul al XVI-lea au fost găsite și descifrate de o echipă internațională de criptografi.
Scrisorile, scrise în timpul captivității ei, au fost găsite într-o arhivă de la Biblioteca Națională a Franței. Ele sunt descrise ca fiind cea mai importantă descoperire pe acest subiect dintr-un secol, conform BBC.
Existența scrisorilor fusese de mult bănuită, dar se credeau pierdute. Decodificate cu ajutorul computerelor, scrisorile sunt, de fapt, o serie de scrisori trimisă de Maria între 1578 și 1584 ambasadorului francez la curtea reginei Elisabeta I la Londra, Michel de Castelnau Mauvissière.
„Este o cercetare uimitoare, iar aceste descoperiri vor fi o senzație literară și istorică”, a spus Dr. John Guy de la Clare College Cambridge, istoricul principal, despre Mary Queen of Scots.
Născută în 1542 și regina Scoției până în 1568, Maria a fost și regina Franței timp de un an, din 1559. Ca strănepoată a lui Henric al VII-lea, ea avea o pretenție puternică la coroana Angliei, recunoscută în special de catolici.
Cu toate acestea, căsătoriile proaste și o serie de calcule politice greșite au determinat-o să fugă din Scoția și să-și petreacă ultimii 19 ani din viață prizonieră verișoarei ei, regina Elisabeta. În cele din urmă, a fost decapitată la 8 februarie 1587 pentru presupusul ei rol într-un complot de ucidere a reginei engleze.
Soarta ei tragică a făcut-o o martiră pentru romano-catolici și a fost un obiect de fascinație pentru istorici, romancieri și realizatori de film.
Echipa formată din informaticianul George Lasry, pianistul Norbert Biermann și astrofizicianul Satoshi Tomokiyo – toți criptografi pasionați – s-a gândit inițial la lotul de documente codificate legate de Italia, pentru că așa au fost depuse la Bibliothèque Nationale de France.
Cu toate acestea, și-au dat seama rapid că scrisorile erau în franceză. Multe forme de verbe și adjectivele fiind feminine, menționarea regulată a captivității și nume recurente – cum ar fi Walsingham – le pun toate pe urmele Mariei. Sir Francis Walsingham a fost spionul reginei Elisabeta.
Codul era un sistem simplu de înlocuire în care simbolurile reprezintă fie litere, fie cuvinte și nume comune. Dar ar fi fost nevoie, totuși, de secole pentru a reduce toate posibilitățile, așa că echipa a folosit un algoritm care a găsit soluții probabile.
Subiectul scrisorilor este variat. În mare parte, Mary se străduiește să mențină un canal de comunicații sigur cu susținătorii săi din Franța. Un alt subiect recurent este căsătoria propusă între cumnatul ei, ducele francez de Anjou, și regina Elisabeta.
Mai multe scrisori se referă la negocierile care au fost întreprinse pentru eventuala ei eliberare și posibila revenire pe tronul scoțian, în asociere cu fiul ei, regele James al VI-lea (și viitorul rege Iacob I al Angliei). Pe bună dreptate se crede că aceste discuții sunt purtate cu rea-credință de către englezi.
Printre subiectele cheie ale corespondenţei regăsim nemulţumirile reginei cu privire la sănătatea sa precară şi la condiţiile de captivitate şi negocierile cu regina Elisabeta I pentru eliberarea sa, despre care Maria credea că nu s-au desfăşurat cu bună credinţă. Scrisorile relevă, de asemenea, neîncrederea reginei faţă de şeful spionajului elisabetan, Sir Francis Walsingham, precum şi animozitatea ei faţă de Robert Dudley, conte de Leicester şi favorit al Elisabetei.
„Scrisorile arată în mod definitiv că Maria, în anii de captivitate, a observat îndeaproape și s-a implicat activ în afacerile politice din Scoția, Anglia și Franța și a fost în contact regulat cu multe dintre personalitățile politice de top de la curtea Elisabetei I”, a spus Dr. Guy.
„Aceste noi documente arată că Mary a fost un analist priceput și atent al afacerilor internaționale. Ele vor preocupa istoricii din Marea Britanie și Europa și studenți ai limbii franceze, cu ajutorul tehnicilor moderne de cifrare, pentru mulți ani de acum înainte”.