Rocky Marciano, singurul pugilist care nu a pierdut niciodată. S-a antrenat la sacul cu rumeguș, a săpat șanțuri și și-a dorit să devină jucător de baseball – VIDEO

Rocky Marciano a intrat în cartea din istorie drept singurul pugilist care nu a pierdut niciodată, dar puțini știu că a ajuns în ring, după ce a fost refuzat de antrenorii de la baseball. Doar fanii adevărați au aflat și că acesta nu a fost numele lui adevărat, iar cei care i-au cercetat cariera, cu mare atenție, au descoperit că a și pierdut vreo două meciuri, sub un alt nume.

Rocky Marciano își dorea să joace baseball și să muncească într-o fabrică

Rocco Francis Marchegiano s-a născut în anul 1923, iar în copilărie nu se gândea deloc la box și își dorea să devină jucător de baseball și muncitor într-o fabrică de încălțăminte, preluând modelul tatălui său. Chiar dacă seniorul lucra din greu și 12 ore pe zi. Familia lui s-a descurcat greu cu banii, iar micul Rocco pierdea mult vremea pe străzi pentru că părinții lucrau foarte mult și nu aveau timp de el.

La joacă, în mahala, se întâlnea cu copii de evrei, polonezi, irlandezi, plus hispanici sau plozii unor emigranți din Africa, iar de multe ori se întorcea acasă bine bătut în urma unor conflicte. Iar după câteva reprize de plâns zdravene, dublate de niște vânătăi și zgârieturi serioase, unchiul lui i-a făcut un cadou: sac de box din rumeguș. Iar Rocky a început să se antreneze zilnic, câteva ore bune, mai cu seamă că a fost refuzat la baseball „pentru că nu avea un braț suficient de puternic”. Tocmai el cel care avea să devină cunoscut pentru loviturile sale rapide, puternice ca un tampon de locomotivă. La acest sac și-a antrenat loviturile cu care avea să devină sportivul cu cel mai bune procente de knockout-uri raportate la numărul de meciuri.

Cum a început aventura lui Rocky Marciano

Rocky Marciano nu a fost foarte prieten cu cartea așa că nu a terminat liceul și și-a câștigat existența lucrând ca săpător de șanțuri, grădinar sau chiar la fabrica de încălțăminte din Brockton. Doar că banii nu îi ajungeau, așa că un prieten i-a sugerat să intre în ring de câteva ori. După ce s-a întors din armată i-a atras atenția antrenorului Charley Goldman care a văzut că italianul are potențial și a început să-l antreneze.

Ce trebuie să faci de Sfântul Ștefan ca să-ți meargă bine în anul următor. Tradiții și obiceiuri în a treia zi de Crăciun

Zodiile care vor câștiga foarte mulți bani până-n Revelion. Norocul le surâde la sfârșit de an calendaristic

Prima luptă din cariera profesionistă a disputat-o pe 12 iulie 1948, împotriva lui Harry Bilizarian. A câștigat-o, dar crainicul partidei i-a stâlcit numele așa că a decis să-și spună Rocky Marciano. Nu a fost ușor pentru un italian încăpățânat ca el, dar până la urmă și-a dat seama că asta o să-l ajute în carieră.

Au urmat 16 meciuri pe care le-a câștigat înainte de gongul de final, iar jurnaliștii povesteau că deși nu era foarte înalt, pentru un pugilist la categoria grea, era foarte abil și reușea să ajungă aproape de adversar de unde declanșa atacuri devastatoare.

Primul nume mare pe care l-a învins a fost legendarul Joe Louis, care a fost nevoit să urce în ring pentru că avea mare nevoie de bani. Avea 36 de ani și jumătate și multe probleme de sănătate, dar și-a dorit să lupte ca să-și achite datoriile. În runda a 8-a, Rocky l-a pus în mare dificultate pe Joe și arbitrul a oprit lupta, iar după partidă mai mulți martori susțin că i-au văzut pe cei doi plângând la vestiare.

Campion mondial la 29 de ani

În lupta decisivă pentru titlul mondial l-a înfruntat pe Jersey Joe Walcot. Avea 29 ani și sete de victorie, doar că în prima repriză a încasat un croșeu care l-a pus la podea. După 12 reprize, Marciano era condus, iar rivalul nu avea nevoie decât să rămână în picioare. Italianul nu s-a lăsat și a atacat dezlănțuit și a reușit să-și trimită adversarul în „lumea viselor”.

Au urmat apoi multe meciuri tari, dar cea mai dură confruntarea a fost cea în care l-a înfruntat pe Jersey Joe Walcot. Rocky a lovit atât de tare încât i-a provocat o fractură de braț adversarului. Un alt meci de referință este cel cu Ezzard Charles în care italianul a încasat o lovitură năucitoare, iar finalul l-a disputat doar cu un ochi deschis. Arbitrii l-au declarat câștigător „la puncte”.

25.000 de oameni l-au aplaudat pe Marciano la întoarcerea în orașul Brockton, în anul 1951

Rocky Marciano s-a retras după 49 de partide profesioniste în care a înregistrat doar victorii, 43 prin KO. A murit pe 31 august 1969, cu o zi înainte să împlinească 46 de ani. Se ducea la petrecerea nepotului unui cunoscut mafiot, iar avionul în care se afla s-a prăbușit. Toate persoanele din aeronavă și-au pierdut viața.

„Și totuși, Rocky Marciano a pierdut în ring”

Această afirmație a fost confirmată din mai multe surse. Și nu a fost învins doar o dată, ci chiar de două ori. De fiecare dată a boxat dub numele de Rocky Mack. În anul 1946, într-o perioadă în care primise concediu din armată, s-a înscris într-un club de box. Fuma, nu se antrena și avea multe kilograme în plus, dar a acceptat să lupte cu un adversar experimentat. Și când a simțit că pierde lupta și-a lovit rivalul cu genunchiul în stomac și a fost descalificat. Atunci și-a promis că nu va mai urca niciodată nepregătit în ring.

După câteva luni de antrenament intens s-a înscris la Turneul Campionatului Amateur Athletic Union și a obținut mai multe succese, iar unii adversari au refuzat să mai intre cu el în ring, când au văzut cât de tare lovește. Doar că Rocky Marciano și-a fracturat și un deget într-o luptă, iar adversarul din finală a reușit să-l învingă. A fost a doua lui înfrângere la amatori, dar puțini știu că după aceea a stat șase săptămâni în spital, cu mâna în ghips.

Au fost practic două înfrângeri la amatori, dar asta nu-i știrbește cu nimic faima obținută în boxul profesionist și faptul că a fost un exemplu pentru viitorii campioni mondiali și chiar a fost amintit în celebra serie „Rocky”, în care personajul principal fost interpretat de celebrul actor american Sylvester Stallone.

Vezi Galerie 8 Imagini