Locul din România unde apa are salinitatea ca Marea Moartă: de ce este unic „ștrandul fără fund” 

Ștrandul „fără fund” este situat în Ocnele Mari, la 5 km distanță de Râmnicu Vâlcea și este amenajat pe gura unei foste mine de sare, a cărei adâncime depășește 80 de metri. Din acest motiv, apele care umplu bazinele au o concentrație foarte ridicată de sare. Este o atracție de neratat pentru sezonul estival.

Bazinul mare este prevăzut cu zonă specială pentru copii, de 40 mp, cu adâncime progresivă: de la 0.3 m la 0.5 m. Bazinul mic are o adâncime care variază de la 0.5 m la 2.2 m.

Complexul este dotat cu două bazine cu apă sărată, o mini-piscină cu apă dulce pentru copii, unități de cazare cu băi individuale, televizor și mini-bar, șezlonguri, umbrele, baldachine, dușuri, plajă cu nisip fin, loc de joacă pentru copii. Concentrația de sare, din cele doua bazine cu apă sărată, este foarte mare, motiv pentru care zonele de piele iritate sau cu răni vor fi supuse unor senzații acute de usturime.

Ștrandul „fără fund” de la Ocnele Mari, aceeași salinitate ca Mare Moartă

Chiar dacă mare parte din baza de tratament a acestei așezări s-a pierdut după Revoluție, odată cu retrocedările și administrarea deficitară a localității, încet-încet, locul în care altădată veneau cu zecile de mii de români încearcă să revină la faima de odinioară. La nici jumătate de kilometru distanță de Primăria Ocnele Mari, practic la cinci minute de mers pe jos, se găsește „Ștrandul fără fund”, în imediata vecinătate a Parcului de aventură Buridava – cel mai mare din Oltenia.

Așadar, i se spune „fără fund”, acestui ștrand Ocnele Mari, datorită adâncimii sale considerabile – 80 de metri. Pe locul unei vechi mine a apărut un lac cunoscut multă vreme sub denumirea de „Balta Roșie”, datorită organismelor iodofage prezente aici.

La doi kilometri depărtare de „Ștrandul fără fund” mai există un ștrand cu acces gratuit pentru localnici – „Ștrandul Alb – Albastru” Ocnița.

Ștrandul fără fund, Ocnele Mari Sursa Vâlcea Turistică

Mai mult, nămolul sapropelic – „aurul negru” – de la Ocnița are beneficii atât pe partea de frumusețe: îmbunătățește aspectul pielii, previne ridurile, elimină celulita și ajută la eliminarea retenției de apă; cât și pe cea de sănătate: eczeme, psoriazis, afecțiuni reumatice, ginecologice etc. Potrivit studiilor, nămolul de la Ocne conține o serie de acizi: silicic, carbonic, sulfuric, boric, dar și clor, sodiu, potasiu, litiu, magneziu, calciu, fier. Efectele terapeutice ale acestuia se mențin până la șase luni, ducând la o activare neuro-imuno-endocrină pe termen lung.

Specialiștii spun că o cură completă de 12 zile, la Ocnele Mari, cu apă sărată (cel puțin o oră în bazin și o oră la plajă), dar și nămol sapropelic, este benefică pentru tratarea inclusiv a sterilității la femei și infertilității la bărbați, a rahitismului și debilității la copii, a nevralgiilor cervico – brahiale, sciatice sau crurale, toraco-abdominale, lombare, a oboselii cronice, a tulburărilor de circulație periferică sanguino- limfatice, a cistitelor cronice ori insuficienței ovariene, a bolilor respiratorii, precum sinuzitele, fibroza pulmonară, rinitele alergice, virozele ori bronșitele, având și efect antiinflamator și regenerant în cazul sistemului locomotor.

Exploatarea sării s-a făcut și se mai face prin extracție de bulgări (magle) din salină (mina de sare cunoscută și sub denumirea de ocna de sare). De la jumătatea anilor 1950, datorită apariției Uzinei de Soda Govora, s-a trecut și la exploatarea sării prin soluție saturată, cu ajutorul sondelor. Acest ultim sistem a dus în ultimii ani la prăbușirea unor caverne subterane create prin exploatare sării în soluție saturată (saramura) pe o suprafață de circa 50 ha, producând probleme de natură ecologică și, mai ales, socială. O altă mare bogăție naturala a locului este și tuful calcaros (`malul`, cum îl numesc localnicii), exploatat si acesta pentru diferite produse industriale.

Potrivit documentelor, aici se tratau oamenii cu apă sărată încă de la începutul secolului al XIX-lea. Pe atunci, apa din Lacul „Balta Roșie” se încălzea pe bolovani încinși. Abia în a doua jumătate a secolului au început să se facă primele studii cu privire la efectele terapeutice ale apelor de aici. Două decenii mai târziu se deschideau primele pavilioane de băi cu apă sărată, iar la scurt timp, odată cu concesionarea lacurilor de aici, apăreau și primele instalații, hoteluri, restaurante.