Ion Lucian, o viață pe scenă și o moarte plină de umilință: ”Statul ăsta pentru care mi-am dat viața nu a făcut nimic pentru mine!”

Ion Lucian a fost un actor roman de comedie în film, radio, teatru, televiziune și voce, dramaturg și director al teatrului Excelsior, dar și societar de onoare al Teatrului Național București. S-a născut la data de 22 aprilie 1924, în București și a murit pe 31 martie 2012. 

Ion Lucian – biografie

Actor extrem de cunoscut și iubit, Ion Lucian spunea des că s-a născut în aceeași zi cu Shakespeare. Mama lui era din zona Neamțului, iar tatăl din Roman. 

A mers la liceul Matei Basarb și a dat bacalaureatul în 1942. A refuzat cariera de inginer și a dat admitere la Academia de Artă Dramatică. În 1940, Ion Lucian a început să dea meditații la matematică și să realizeze desene. 

A făcut apoi figurație la teatrul Național. A fost admis la Academia de Artă dramatică în 1941, când încă era elev în clasa a XII-a. A fost admis, deși încă nu avea bacalaureatul, după ce a recitat poezie „Oltul”, de Octavian Goga.

Ce pun moldovencele în aluatul de cozonac ca să iasă mai fraged și mai pufos. Singurul ingredient care face diferența

De ce scoate sunete ciudate centrala termică. Ce să verifici înainte să chemi un specialist

Timp de un a mers în paralel la liceu și Academie, iar după examenul de bacalaureat a dat concurs pentru un post de actor la Teatrul Național și a fost admis pe unul dintre cele cinci locuri la care au candidat 163 de persoane.

Ion Lucian – imagini de arhivă

Primul rol

A avut primul rol în piesa  Castiliana, de Lope de Vega. Apoi, a fost actor la Teatrul Național București, Teatrul Municipal din București, Teatrul Actorului de film C. Nottara, Teatrul de Comedie, apoi a deveni director fondator și actor al Teatrului Excelsior, în 1990 și societar de onoare la Teatrul Național.

Tot el a fondat Teatrul pentru Copii „Ion Creangă”, pe care l-a condus între anii 1964 şi 1972.

Moartea lui Ion Lucian

Pe 11 martie 2012, actorul de comedie a fost internat la Spitalul de Urgență Floreasca din București cu diagnosticul de bronhopneumonie și anemie. 

A murit pe 31 martie 2012, în jurul orei 21.15. Cu o săptămână înainte de moartea sa, actorul a scris de pe patul de spital un mesaj pe care soția lui, Paula Sorescu Lucian, l-a citit în fața a a150 de spectatori adunați la Teatrul Excelsior din București. 

Actorul a deplâns starea în care a ajuns teatrul și pierderea legăturii cu publicul, în mesajul lui.

Mesajul lăsat de Ion Lucian, de pe patul de spital

„Teatrul a pierdut definitiv complicitatea cu marele public. De mii de ani de când există, a rezistat tocmai pentru că a fost complice cu publicul. A avut ascendenţă faţă de celelalte arte, pentru că ea comunică direct cu publicul. Pe scenă, el găsea răspunsurile, întrebările, îndoielile. Teatrul era pentru spectatorul dinainte de ’89 un enorm suport moral, locul unde se refugia, unde îşi găsea motivele de speranţă, de viaţă, de încredere.

Există un loc unde această complicitate a rămas nealterată. Acest fenomen s-a petrecut în lumea teatrului pentru copii, deşi ne aflăm în epoca internetului. „Când s-a dărâmat clădirea veche a Teatrului Excelsior, toţi au venit la mine speriaţi, părinţi, copii, să mă întrebe: ei unde or să se mai ducă? I-am liniştit. Că au unde să vină. Ei nu pot renunţa la teatru, pentru că aici e singurul loc unde se joacă cinstit. Adică exact pentru ceea ce eu am fost de multe ori criticat. Că sunt retrograd, conservator, învechit.

Însă, eu tot timpul am fost credincios unei opinii ale mele: miturile copilăriei nu trebuie demolate. Este foarte important ca miturile copilăriei să fie redate aşa cum au fost ele. Am un exemplu foarte sugestiv. În spectacolul meu «Frumoasa şi Bestia» am distribuit în rolul personajului negativ pe cea mai frumoasă actriţă din teatru, iar în rolul Frumoasei, o actriţă solară, senină. La sfârşitul spectacolului, copiii strigă la actriţa frumoasă: «urâto!» Au înţeles că frumuseţea nu e un atribut exterior. Pe acest principiu am activat şapte ani la Teatrul «Ion Creangă» şi 20 de ani la Excelsior”, a mai spus în mesaj Ion Lucian.

La 18.03.2016, soția actorului, Paula Sorescu Lucian, s-a stins din viață, la 69 de ani. 

Ion Lucian – imagini de arhivă

O moarte plină de umilință

Înainte să moară, Ion Lucian a trăit o ultimă umilință. El a fost pus să aleagă între pensie și salariul pe care îl încasa ca director al Teatrului Excelsior.

A ales salariul de 600 de lei de la teatru, care era doar cu puțin mai mare decât pensia.

„Din 1 iulie (2010) și până acum am luat 1 leu. Noi am avut concediu în iulie și am avut dreptul și la câteva zile din august. Acele câteva zile din august au fost incluse în avans, iar la sfârșit am mai luat decât un leu”, a declarat Ion Lucian.

Tăierea pensiilor i-a adus multă durere și nedreptate. A simțit umilința pe pielea lui, după zeci de ani în care și-a dedicat viața teatrului. 

Pe vremea Guvernului Boc, statul a tăiat indemnizațiile marilor actori și le-a interzis să mai lucreze după vârsta de pensionare.

”Este ruşinos ce face statul român. Este necinstit să amputezi nişte salarii, nişte contribuţii băneşti la munca noastră. Este de-a dreptul ruşinos când se însuşeşte un drept pe care, de fapt, nu ar avea dreptul statul să îl folosească. Pentru că este dreptul de pensie la care noi am contribuit, în cazul meu 70 de ani, cu cele mai mari cote.

Pur şi simplu mi s-a tăiat această pensie care, de fapt, este depunerea mea o viaţă întreagă pentru a avea o bătrâneţe liniştită dacă nu altfel. Aici consider că este un act nefiresc şi bănuiesc că făcut fără prea multă înţelegere. Cu o simplă logică, o simplă aplecare faţă de breasla noastră nu s-ar fi ajuns la această situaţie penibilă“, spunea actorul în 2011, cu un an înainte ca el să moară. 

Situația s-a schimbat cinci ani mai târziu și statul a deblocat plafoanele pentru indemnizația privind activitatea de liber profesioniști a artiștilor români. 

„Un învins”

Actorul a vorbit despre felul în care se simțea. „Un învins”. Așa voia să își numească cartea biografia „Biruințele unui învins”. Voia să facă lumea mai bună, dar nu a reușit. 

„Când văd ce se întâmplă în societate, nu pot accepta să văd că lumea este condusă de ură şi invidie, şi de aia mă consider un învins”, spunea actorul. 

A petrecut 70 de ani pe scenă și urma să primească titlul de Doctor Honoris Causa de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, însă ceremonia a fost amânată din cauza bolii de care acesta suferea.

„Niciodată în cele 7 decenii de când funcționez, n-am văzut atâta ură, atâta lipsă de înțelegere, de colaborare, de omenie pe cât mi-o poate arăta astăzi ecranul de televiziune, care este oglinda societății contemporane. Sunt îngrijorat, aș spune chiar speriat, de ceea ce văd zilnic în jurul meu”, spunea Ion Lucian în ultimul interviu înainte de moarte. 

Vorbea cu ochii în lacrimi despre ce vede în jurul său, referindu-se la ură, invidie și lipsa de omenie. 

„Eu consider că un actor nu se realizează decât în mediul lui. El cunoaște pulsul vieții poporului lui, el cunoaște problemele de toate zile ale lui și ale poporului lui. Nu se parte realiza într-o lume străină care îl adoptă ca un exilat”, spunea Ion Lucian.

Ar fi făcut orice pentru teatru și a deplâns enorm situația acestei forme de artă, lăsată deoparte de oameni. El spunea că teatrul și-a pierdut legătura magică pe care o avea cu publicul.

Ion Lucian A plecat dintre noi pe 31 martie 2012

Era dezamăgit și vorbea despre „un blestem”

„De ce am făcut eu toată cariera asta a mea, pentru ca acum să trebuiască să aleg între pensie şi salariul de director de teatru? Nu am dreptate să fiu dezamăgit? Şi atunci nu sunt un învins?”, spunea el. 

În 2004, a fost decorat cu titlul de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare din Franța, pentru activitatea lui în spațiul francofon. Titlul a fost dat de însuși președintele francez Jaques Chirac. 

„Timp de 17 ani ne-am chinuit în condiţii mizere şi mi-am spus că nu pot trece pe lumea cealaltă fără să las în urma mea un centru cultural pentru tinerele generaţii”, a spus el referindu-se la construcția Teatrului Excelsior. 

Moștenirea lăsată de actor împlinește anul acesta, pe 1 aprilie, 33 de ani de la înființare. Excelsior a fost construit imediat după Revoluția din 1989, ca teatru pentru copii și tineret. 

Cu toate că a plecat cu regrete, amărăciune și umilință după 70 de ani petrecuți pe scenă, Ion Lucian este, a fost și va rămâne o legendă a teatrului românesc, lăsând în urmă lecții valoroase și bucăți de artă care transcend vremurile, oamenii și schimbările din societate.