În ciuda faptului că a fost talentată, nu mulți sunt cei care își amintesc, în zilele noastre, de actrița Silvia Popovici.
A fost uitată de români, iar asta din pricina Elenei Ceaușescu (Din anul 1979 numele Elenei Ceaușescu este asociat Cabinetului nr. 2, devenind astfel a doua persoană în stat din punct de vedere al importanței politice), soția dictatorului, cea care avea obiceiul proverbial de a „taia și de a spânzura” dacă nu-i plăcea un anume personaj, dintr-un motiv sau din altul.
Silvia Popovici în „Faust XX”, regia Ion Popescu – Gopo.
Silvia Popovici, un talent aparte
Silviei Popovici i-a fost interzis să mai apară în filme, iar asta s-a întâmplat după ce s-a măritat cu ministrul comunist Maxim Berghianu. Nu se „cădea” ca soția unui demnitar să facă actorie, ea trebuia să devină un fel de umbră pentru soțul ei și un „model” pentru gospodinele din România Socialistă.
Pe vremea când era încă la școală, Silvia Popovici și-a dorit, pe rând, să devină medic, psiholog sau chiar profesoară de română.Totuși, soarta avea să-i rezerve altceva, descoperindu-și talentul pentru actorie la Şcoala Centrală din Bucureşti.
Obișnuia să recite multe poezii, în liceu, iar colegii săi îi spuneau „Silvia artista”. Ei nu au fost singurii care au observat aptitudinile aparte ale tinerei, profesoara sa de limba română sfătuind-o să dea admitere la teatru, ceea ce a și făcut. Însă, odată ajunsă în fața comisiei, admiterea s-a dovedit a fi destul de greoaie.
„Comisia de examen a găsit că nu sunt fotogenică şi m-a respins. Am luat note foarte bune, aşa încât s-a compensat şi am intrat în Institut. Eşecul avut la fotogenie m-a pus pe gânduri, m-a durut mult. Dar am socotit că singura cale de a obţine şi aici rezultate bune era să lupt cu chipul meu. Ei, da, nu e o figură de stil. E o bătălie care se duce în tăcere şi cere multă voinţă, răbdare, cunoaştere de sine”, declarat Silvia Popovici, în 1983, într-un interviu acordat revistei „Tomis”.
Totuși, aspectul fizic plăcut, dar și vocea suavă, aveau să-i dea pe breazdă pe mai marii de la Teatru, ca mai apoi să facă aceeași impresie și în fața producătorilor de film care aveau să o distribuie în multe pelicule cunoscute din vremea respectivă.
„Va fi cea mai mare tragediană a teatrului românesc, va juca eroinele lui Shakespeare”, spuneau profesorii despre ea, cei care au iubit-o mult pe această tânără revelație a teatrului românesc.
În anul 1956, adică atunci când termina cursurile Institutul de Teatru, Silvia Popovici făcea deja parte din promoţia de aur, compusă din Sanda Toma, Draga Olteanu Matei, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi sau chiar Silviu Stănculescu.
Silvia Popovici – imagine de arhivă
Elena Ceaușescu nu putea, sub nicio formă, să o suporte pe Silvia Popovici
De-a lungul carierei sale, Silvia Popovici a jucat în filme ca Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Mușatinii, Darclée, Serata, Pădurea spânzuraților, Trecătoarele iubiri sau Giogonda fără surâs. Enigmele se explică în zori, din 1987, a fost ultima peliculă în care publicul a mai apucat să o vadă pe artistă interpretând un rol.
Despre Elena Ceaușescu se știe că era o persoană destul de invidioasă, mai ales în ceea ce le privește pe femeile frumoase ale României. Din nefericire, și Silvia Popovici a intrat în „vizorul” Coanei Leana, astfel că a făcut ce a făcut și i-a interzis artistei să mai apară în filme.
Acest amănunt a fost confirmat, de asemenea, și de Emilia Marinela Macovescu, soţia lui George Macovescu, ministru de externe al României în perioada 1972-1977.
Conform a ceea ce se știe, Silvia Popovici ar fi trebuit să stea în umbra soțului său care a apucat mai multe mandate de ministru. Acesta a fost ministrul muncii până în anul 1989, când regimul a căzut, în urma Revoluției.
Din păcate, Silvia Popovici a murit în anul 1993, la vârsta de 60 de ani, la care nici un om nu ar trebui să dispară de pe Pământ. A suferit de o boală lungă și chinuitoare, însă despre care nu i-a plăcut niciodată să vorbească public.