Nevăzătorii au puteri speciale: ce pot face, în plus, față de oamenii care pot vedea

Nevăzătorii par să fie mai buni decât cei care pot vedea, atunci când vine vorba despre a-și simți bătăile inimii, arată un nou studiu.

Cercetătorii au conectat un pulsoximetru la 36 de nevăzători și la 36 de persoane care pot vedea. În timp ce frecvența bătăilor inimii fiecărui participant a fost măsurată științific, ei au fost, de asemenea, rugați să-și numere propriile bătăi ale inimii fără a-și verifica pulsul sau a-și atinge propriul corp în vreun fel.

Superputerile oamenilor nevăzători

„Acest lucru sugerează că plasticitatea creierului după orbire duce la o capacitate superioară de a sesiza semnale de la inimă, ceea ce are implicații pentru studiul conștientizării corporale și procesării emoționale la indivizi nevăzători”, au scris cercetătorii, în lucrarea lor.

Din punct de vedere tehnic, acest fenomen este cunoscut sub numele de interocepție, adică sensibilitate la stimuli din interiorul corpului.

Până acum, nu era clar cum neuroplasticitatea la nevăzători ar putea afecta, de asemenea, interocepția.

Deși acesta este un studiu relativ nesemnificativ, indică o legătură vizibilă. Nivelurile de interocepție au fost, de asemenea, asociate cu procesarea emoțională.

Întrebarea la care acest studiu nu răspunde este de ce interocepția este îmbunătățită la nevăzători, dar este, evident, ceva ce poate fi abordat în cercetările viitoare.

Se schimbă legea pentru vechimea în muncă, nu va mai exista discriminare

Care este rolul orificiilor de la capătul cablurilor, de fapt. Sunt de mare ajutor, dar puţini le folosesc

„Știm că semnalele inimii și emoțiile sunt strâns legate între ele”, a declarat neurologul Dominika Radziun, de la Institutul Karolinska, din Suedia.

„De exemplu, inimile noastre bat mai repede atunci când experimentăm frică. Este posibil ca sensibilitatea sporită a persoanelor nevăzătoare la semnalele venite din propria inimă să afecteze și experiențele lor emoționale”, s-a susținut, în egală măsură.

Interesant este că cele două grupuri nu au arătat diferențe majore în ceea ce privește frecvența reală a bătăilor inimii sau cât de bine au perceput că o monitorizează. Acest lucru sugerează că decalajul dintre seturile de participanți se referă într-adevăr la interocepție.