Are 37 de ani, iar ultimele patru luni și jumătate le-a petrecut pe front, luptând pentru Ucraina în războiul pornit de Rusia. Stoica Ovidiu Anton spune că s-a întors complet diferit după experiența frontului.
„Sunt total diferit de când am venit înapoi. În sensul că mă simt vulnerabil. Practic, nu mai sunt eu. Nu știu ce m-a afectat mai mult, dar nu mai sunt eu”, povestește Stoica Ovidiu Anton, pentru Recorder.
Începutul războiului l-a prins în Spania, acolo unde trăiește de 20 de ani. Spune că inițial nu a crezut că Rusia a atacat Ucraina, până a văzut cu ochii lui, pe internet, cum era bombardat Kiev-ul.
A hotărât să meargă în Isaccea, să ajute refugiații. Dar în scurt timp a ajuns la o bază militară unde a dat examenul pentru a se alătura armatei.
„24 februarie. O prietenă mi-a aratat niște imagini și mi-a spus: ‘Uite ce se întâmplă în Kiev.’ Prima mea reacție a fost ceva de genul: ‘Nu are cum. E Kiev. E lângă România. Nu are cum’. Ziua următoare am văzut că da. Au căzut și cădeau bombe. M-am întors în România cu gândul să ajut. Atunci am căutat pe Google cel mai apropiat oraș către Ucraina.
Nu știu de ce telefonul mi-a dat Isaccea și am decis să mă duc acolo. După o lună de zile de voluntariat a trecut o femeie. Era foarte, foarte foarte murdară, cu doi copii, mi-a cerut apă. Mi-a spus că timp de trei zile nu au putut să mănânce și nu au putut să iasă dintr-un beci.
Am fost dus la o bază, unde examenul ala… nu e examen. Vor să vadă că te miști, că ești întreg, că nu omori ucrainieni, că nu consumi droguri, alcool, că știi să folosești un Kalashnikov”, spune Ovidiu.
Românul spune că la început se simțea bine știind că se află în război.
„Nu pot să descriu cu cuvinte și ce am simțit, dar practic toți râdeam și eram bucuroși că suntem acolo”, a spus el, arătând un video cu el și camarazii săi plini de viață.
A petrecut în jur de 35-40 de zile în zona roșie.
„Credeam că rolul meu îi să scap oameni, dar practic noi apăsam pe trăgaci. Aș vrea să șterg tot ce am făcut acolo pentru a face altceva. Să aflu cine e tanti aia, să arunc cu bomboane, nu cu bombe. Să îi ajut, nu să fac ce am făcut. Am confundat viața reală cu un film”, a povestit el pentru Recorder.