Repetent de două ori, cu doar patru clase, ”golanul din Brăila” a devenit scriitor de renume: drama lui Panait Istrati

Panait Istrati nu a excelat la învățătură, rămând repetend de două ori, dar cu toate acestea a devenit scriitor, iar viața sa a fost una tumultoasă. Află detalii despre viața „golanului din Brăila”.

Panait Istrati s-a născut în data de 22 septembrie 1884, fiind fiul nelegitim al Joiței Istrati și a unui contrabandist de origine greacă. Viața acestuia nu a fost una ușoară, tatăl său părăsindu-l la vârsta de 9 luni, fiind crescut doar de mamă și de către cei doi unchi ai lui, Anghel și Dumitru. Acesta absolvă cu greu patru clase și rămâne repetent de două ori.

La doar 12 ani decide să fugă de-acasă din dorința de a face doar ce-i place. Ajunge astfel să își câștige singur existența muncind ca ucenic al unui cârciumar, al unui patise și al unui vânzător ambulant, iar mai apoi ca zugrav.

Într-un timp a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În tot acest timp, citea tot ceea ce prindea pe mână, fiind singura pasiune pe care o avea și care îi ținea gândurile departe de realitatea unei vieți grele.

Orașul din România care se mândrește cu cel mai înalt brad natural de Crăciun. Are 29 de metri și cântărește 17 tone

Destinația de lux aleasă de Adelina Pestrițu pentru aniversarea soțului: cât costă să stai în „OZN”-urile din Arabia Saudită

Ajunge să călătorească în București, Constanța, Cairo, Neapole, Constantinopol, Alexandria, Paris și Lausanne. Această viață de nomad l-a ajutat să cunoască lumea și să beneficieze de experiențe importante în viața sa, în ciuda faptului că era doar un copil.

La doar 12 ani, acesta fuge de-acasa, ducand o viata de nomad

Ulterior, a început să se afirme ca scriitor, însă nu primea aprecieri. Spre exemplu, Nicolae Iorga nu îl plăcea deloc pe Panait Istrati, iar în cadrul unui interviu acordat lui Ioan Massoff și care a apărut în ziarul Rampa din data de 12 noiembrie 1924, Nicolae Iorga afirma:

„Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicaţie. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. […] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean”.

Panait Istrati ajunge în data de 3 ianuarie 1921 să dorească să își pună căpăt vieții, însă nu reușește. Această experiență îl determină să se apropie de Romain Rolland care ajunge să devină un sprijin pentru scriitorul român.

A fugit de-acasă și a devenit scriitor

Acesta suferea de tuberculoză, fiind internat în Sanatoriul Sylvanne-sur-Lausanne, unde îl cunoaște pe ziaristul Josue Jehouda. Cel din urmă îi recomandă scrierile lui Romain Rollan, persoană care avea să joace un rol foarte important în viața sa.

Istrati se decide astfel să îi scrie acestuia, spunându-i că este singurul care îi poate sări în ajutor, rândurile sale arătând: „Un om în pragul morţii vă roagă să-i ascultaţi spovedania”. La finalul acesteia, scriitorul român afirmă că doar el îl poate salva.

Cu toate acestea, scrisoarea i-a fost returnată, pentru că Rolland era plecat de la adresa de corespondență. Istrati ajunge în Nisa unde nu găsește un loc de muncă, trăind în singurătate și sărăcie. Apelează pentru a doua oară la sinucidere, în data de 1 ianuarie 1921, scriind confesiunea „Ultimele cuvinte”.

Panait Istrati Incearca de doua ori sa isi puna capat vietii

În data de 3 ianuarie în timp ce se afla în Parcul Albert, acesta a vrut să își taie gâtul cu un brici. Ulteiror a fost internat în Spitalul Saint-Roch, poliția găsind în buzunarul său scrisoarea către Rolland, dar și „Ultimele Cuvinte”.

Aceste scrieri ajung pe mâna jurnalistului de la ziarul „L’Humanité”, care îl covinge pe Romain Rolland să ia legătura cu Panait Istrati. Acesta este convins de Rollan să își scrie opera, iar potrivit biografiei, în anul 1922, ajunge s publice primele povestiri în limba franceză, printre care și „Chira Chiralina”.

Revine în țara natală în anul 1930, iar trei ani mai târziu publică eseul „L’homme qui n’adhère à rien“, în care își exprimă opinia cu privire la independență. Este tratat de tuberculoză în Nisa, iar apoi în București. Izolat, trăind în singurătate și fiind bolnav de tuberculoză, scriitorul se stinge din viață la sanatoriul Filaret.