Matt Smith, unul dintre cei mai dinamici și talentați actori activi în zilele noastre, joacă rolul Dameon Targaryen în noul serial House of the Dragon. De asemenea, este cunoscut pentru interpretarea unică a longevivului personaj „Doctorul” în celebrul serial Doctor Who, un rol care i-a adus aprecierea criticilor și o nominalizare BAFTA.
Recent, actorul extrem de versatil a mai apărut în rolul personajului negativ Morbius, în filmul cu același nume al lui Daniel Espinosa. Înainte de asta, a putut fi văzut în filmul horror regizat de Edgar Wright, Last Night in Soho. De asemenea, Matt a putut fi urmărit în rolul Prințului Philip, în două dintre sezoanele serialului Netflix extrem de popular The Crown, despre familia regală a Marii Britanii.
În curând va putea fi văzut în proiectul lui John Michael McDonagh, The Forgiven. În plus, va juca și în lungmetrajul horror supranatural Starve Acre, alături de Morfydd Clark.
Așadar, prin intermediul HBO Max, redacția Playtech a discutat cu Matt Smith, într-un interviu în exclusivitate în România, despre rolul său în noul serial House of the Dragon, care a avut premiera pe 22 august pe platforma de streaming.
Matt Smith: În primul rând, a fost vorba de rol și știam că Paddy a semnat și l-am admirat dintotdeauna. Și apoi am citit episodul pilot și mi s-a părut o lectură grozavă. Nu puteam să mă opresc din citit și mi s-a părut că lumea din episodul pilot era creată cu claritate. Dar mai ales rolul meu – există atât de multe nuanțe de gri când vine vorba de Daemon – ai atât de multe direcții în care poți duce personajul. Asta e ceva interesant ca actor, pentru că ai un oarecare control asupra poveștii, atât de mult cât îți permite scenariul, și mi s-a părut o mare provocare ca rol, dar și foarte interesant de jucat.
Ozana: Cine este Daemon?
Matt Smith: Nici nu știu de unde să încep! E un bărbat foarte complex! Este fratele Regelui Viserys (Paddy Considine) și face parte din familia Targaryen. Ce este el, într-un fel, e un prinț capricios. Și e călăreț de dragon.
Ozana: Ai spune că Daemon e mai mult decât un mitocan, un „băiat rău”?
Matt Smith: Exact asta am vrut să evit, de fapt, pentru că pe hârtie e ușor să-l transformi în cel mai bun luptător, într-un personaj negativ, un ticălos, ca să zic așa. Dar pe mine mă interesa să fac ceva dincolo de asta, bănuiesc. Sună ca un clișeu, dar el are o vulnerabilitate emoțională imensă. Acțiunile lui au o latură copilăroasă. Crede că face lucruri bune. Câteodată. Sau e, pur și simplu, un mare ticălos. Și e plăcut pentru mine să joc toate aceste nuanțe.
Ozana: Cum este relația lui cu fratele său, Viserys, regele?
Matt Smith: Păi, și aceasta este foarte complicată. În primul rând, m-am simțit binecuvântat când am aflat că Paddy Considine îl joacă pe Viserys, pentru că e un actor minunat și un om fantastic. A făcut ca această relație și acest proces să fie foarte interesante pentru mine și foarte satisfăcătoare. Există multe de spus despre și între ei: amândoi încearcă să obțină aprobarea celuilalt într-un fel. Adică, sunt și profund îndrăgostiți, dar și profund deconectați și la distanță. De fapt, în centrul acestei relații există o poveste minunată despre doi frați.
Daemon are un fel de dinamică naturală de supunere față de Viserys, dar există și ceva dincolo de asta, cu Daemon care încearcă să-i dovedească ceva fratelui lui, să-l ațâțe sau să-i obțină atenția. Totul are legătură cu Viserys când vine vorba de Daemon.
Ozana: Ce ne poți spune despre relația lui cu prințesa Rhaenyra (interpretată de Milly Alcock și apoi de către Emma D’Arcy)?
Matt Smith: Iarăși, o altă dinamică complicată! Așa că e dificil să fac un rezumat, pentru că există în jur de un milion de detalii care vin concomitent cu toate aceste personaje. Mai ales în ceea ce o privește pe Rhaenyra, care face parte din familia lui, e nepoata lui. Există un fel de tensiune care clocotește încet în fiecare scenă cu ei doi.
Ozana: Personajul este construit ca un războinic fără egal. Ce a trebuit să faci pentru a te pregăti pentru rol?
Matt Smith: Destul de multe lucruri. Sunt multe scene de lupte, multe bătălii, lupte cu săbii și toate elementele genului. Deci a existat o provocare fizică de amploare pentru mine, pentru că nu prea e – sau nu a fost până acum – ceva cu care am avut de-a face sau cu care am avut experiență. Dar este și un lucru pe care l-am abordat ca de obicei, de fapt – am încercat să învăț rolul, luptele într-un mod asiduu… și cealaltă parte e speranța că dublura ta te va ajuta să arăți bine pe ecran.
Iar Daemon are și o sabie specială. E numită “The Dark Sister” și a fost produsă special în Norvegia. E magnifică. Aveau un armurier în Norvegia care are aptitudini excelente de a lucra cu oțelul.
Ozana: Daemon e și călăreț. Ne poți spune în mare ce a însemnat asta pentru tine, în termeni practici?
Matt Smith: Păi, au construit acest soclu uriaș, un pic asemănător cu acele dube în care te puteai urca în parcurile de distracții din anii 80 și 90, cu suspensii hidraulice și te zguduiau pe ea. Deci cu asta semăna soclul. Dar ești suspendat la aproape șase metri în aer. Și dau drumul la vânt și la ploi de amploare și apoi adaugă digital dragonul meu, Caraxes, în post-producție. Și asta e o relație destul de interesantă, pentru că dragonul lui e un fel de oglindă a lui Daemon. E un dragon cumva morocănos, ursuz, dar atunci când te iubește, te iubește cu adevărat.
Ozana: Cine e adversarul principal al lui Daemon?
Matt Smith: Dumnezeule, cred că toată lumea? Tot regatul? E un tip foarte individualist. E un tip care vrea să facă legea singur. Și tot pornește conflicte pentru divertismentul personal. E un tip ciudat Daemon, pentru că nu are neapărat un obiectiv suprem. Nu-și dorește să fie rege sau să fie ceva anume, de fapt. Am abordat rolul din perspectiva că își dorește să provoace cât mai mult haos, oriunde ar fi.
Ozana: A trebuit să înveți să vorbești limba valyriană?
Matt Smith: Nu pot spune că m-am scufundat în mitologia familiei Targaryen, dar am învățat destul de multe în această limbă pe parcurs, pentru că el, Rhaenyra și Viserys sunt singurii care chiar o vorbesc. Adică, am avut atât de multe scene în limba valyriană și scenele alea au ajuns să fie unele dintre preferatele mele. E plăcut să joci într-un dialect diferit. Și, de fapt, am aflat multe despre Daemon prin asta, pentru că reacția mea era: „Ah, deci așa este el. Are câte ceva din lucrul ăsta în el”. Limba valyriană îi permite unei alte laturi a personalității lui să iasă la iveală.