Frumoasa Chira Chiralina, între mit și realitate: povestea drăgaicei din Brăila care sucea mințile bărbaților și a inspirat o celebră nuvelă

Frumoasa Chira Chiralina, motiv de inspirație pentru scriitorul român, Panait Istrati, pare să-și aibă originea într-o legendă mult mai veche, decât s-a știut până acum.

Puțini sunt cei care știu că faimosul personaj care l-a „îndemnat” pe Panait Istrati să scrie celebra nuvelă este, în realitate, parte a folclorului brăilean, un fel de simbol al orașului de lângă Dunăre. Mai mult, spun culegătorii, există marea posibilitate ca legenda inițială să fie diferită față de portretizarea oferită de Istrati.

Străvechea baladă, ce o avea în centrul ei pe frumoasa Chira Chiralina, conține detalii neștiute până acum

Cu toate că atunci când spui Chira Chiralina spui, automat, și Panait Istrati, se pare că o recentă lucrare numită „Chira Chiralina: balada populară brăileană” evidențiază faptul că fata ar fi început să fie „cântată” cu mult înainte, autorul inițial fiind din popor, de pe malul Dunării. Legenda s-a transmis prin viu grai, din generație în generație, până ce, în mod evident, a ajuns și la urechile cunoscutului scriitor, cel care a decis să o transforme într-un „best-seller”.

Chira Chiralina – de Panait Istrati

De altfel, enciclopedistul Gheorghe Vrabie, nota în „Balada Populară Română” următoarele: (n.r. lăutarii) „au ştiut să încadreze simplul motiv erotic în limite sociale, informând fidel despre viaţa din porturi şi, mai cu seamă, au ştiut portretiza şi crea tablouri de viaţă, încât motivul a luat proporţii poematice”.

Cea mai falsificată bancnotă în 2024. La ce trebuie să fii atent ca să nu pici în capcană

Cutremur în România duminică seară. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Panait Istrati nu a fost singurul scriitor fascinat de Chira

În 1853, Vasile Alecsandri scrie: „La Brăila-n vale/ Şepte bolozale / Şi şepte sandale/ Descarc ibrişin/ Şi-ncarc buţi cu vin;/ Descarc băcălii/ Şi-ncarc dimerlii/ Şi discarc zamboale/ Şi încarc stamboale/ Tot cu grâu mărunt/ Şi cu arnăut”, adăugând: „Frumuşică zână/ Ca o rozmarină/ Floricică zână/ Frumoasă şi zână / Floare din grădină,/ Rumenă călină/ Tânără zambilă/ Ruptă din tulpină/ Ca o rozmalină”.

Și pentru că tot veni vorba despre zâne, în Dicționar de Mitologie Generală, Chira Chiralina este descrisă întocmai unei zâne, dar și ca fiind o împărăteasă peste un ținut necunoscut, cu aer mitic.

Chira Chiralina, adevăr sau mit?

În mod evident, într-o formă sau alta, Chira Chiralina pare să fi existat; altfel n-ar fi influențat atât de mulți scriitori și culegători s-o menționeze. Altfel spus, toate legendele au un sâmbure de adevăr.

Cu toate că nu vom putea afla niciodată care este originea reală a frumoasei de pe meleagurile Brăilei, putem să-i dăm crezare lui Vasile Bogrea. Autorul a susținut, în Pagini Istorico-Filosofice, că acest nume ar fi, de fapt, un titlu, mai puțin un nume în toată regula.

În plus, Chira Chiralina devine sinonim cu noțiunea de Sânziană (solstițiul de vară), fiind adesea asemuită cu florile frumoase ce cresc în grădini și pe câmpuri.

Lăutarii vremurilor au contribuit masiv la crearea acestei povești care, în funcție de interpretare, variază într-o formă sau alta. De vreme ce în anumite culegeri se tinde spre eroticizarea acestei noțiuni, se menține mereu un echilibru fin între dogmele vremurilor și sexualitate. „Este o fiinţă iradiind tinereţe şi dor de viaţă, pasionată de dragoste, voluptuoasă, firească şi misterioasă ca însăşi natura”, scria Panait Istrati, în cartea sa.

Povestea Chirei a mers atât de departe până când s-a rematerializat și într-o formă artistică a zilelor noastre. În 2014, celebrul regizor Dan Pița lansa filmul Kira Kiralina.