De ce marile civilizații au suferit un colaps mistificator în urmă cu 3.200 de ani: ce a cauzat prăbușirea Epocii Bronzului, de fapt

Poate că a implicat popoarele mării, schimbările climatice și defalcarea inevitabilă a sistemelor sociale. Iată cum au pierit marile civilizații.

În secolele al XIII-lea și al XII-lea î.Hr., multe dintre „marile civilizații antice” au căzut ca niște domino. Odinioară, orașe mărețe din estul Mediteranei, Africa de Nord și Orientul Apropiat au căzut în ruină; sistemele de scriere s-au stins; au apărut rebeliuni; au izbucnit războaie; iar culturile au fost aparent șterse de pe planetă. Epoca târzie a bronzului a fost descrisă ca fiind una dintre primele incursiuni ale umanității în globalizare, dar s-a încheiat cu un colaps violent, brusc și profund misterios.

Istoricii încă dezbat cauzele exacte ale așa-numitului „colaps al epocii bronzului”, dar un lucru este clar: nu a fost o perioadă plăcută să fii om. Înainte de dispariția sa, epoca bronzului a fost o perioadă a istoriei relativ fericită.

Așa cum sugerează și numele, o cultură a fost definită ca o „civilizație a epocii bronzului” prin capacitatea sa de a produce bronz, prin topirea propriului cupru și alierea cu staniu, arsenic sau alte metale. Bronzul era mai dur decât alte metale disponibile la acea vreme, ceea ce a permis civilizațiilor care și-au valorificat puterea să obțină un avantaj tehnologic în domeniile armamentului, fabricației de unelte, ingineriei și artei.

Ninge în Capitală în a doua zi de Crăciun 2024. Primele imagini cu prima ninsoare din București

Pericol de avalanșe în Rânca, în a doua zi de Crăciun. Viscolul a închis drumul către stațiune, ce spun autoritățile

La rândul său, această schimbare materială a permis civilizațiilor să formeze, în cele din urmă, așezări urbane mari, să dezvolte sisteme complexe de clasă socială și să creeze o serie de sisteme de scriere.

De ce marile civilizații nu pot dăinui pentru totdeauna

Printre civilizațiile care au prosperat în această epocă se numără Imperiul Asirian Mijlociu din Mesopotamia, Noul Regat al Egiptului, babilonienii, Imperiul hitit al Anatoliei, micenienii din Grecia continentală și minoicii din Creta. Toate aceste mari puteri erau presărate în jurul Mediteranei și erau profund interconectate prin comerț și migrație.

Cu toate acestea, în jurul anului 1177 î.Hr., această rețea prosperă s-a prăbușit. Una dintre cele mai citate explicații din spatele prăbușirii este sosirea unei confederații de invadatori, cunoscută sub numele de „Poporele Mării”. Popoarele Mării nu au lăsat monumente sau înregistrări scrise, așa că identitatea lor este departe de a fi clară și încă dezbătută la scară largă. Se propune adesea că erau, de fapt, multe culturi maritime diferite care au călătorit în jurul estului Mediteranei.

Ilustrație a unui relief din templul mortuar al lui Ramses al III-lea de la Medinet Habu care arată bătălia din Deltă dintre Egipt și popoarele mării

Oricine ar fi fost popoarele mării, se pare că ele și-au lăsat amprenta în această parte a lumii, ridicând iadul în părți din Anatolia, Siria, Fenicia, Canaan, Cipru și Egipt, spre sfârșitul epocii bronzului, între secolele al XIII-lea și al XII-lea BCE. În această perioadă perfidă, dovezile arheologice arată cum nenumărate orașe din estul Mediteranei și Orientul Apropiat au fost distruse sau, pur și simplu, lăsate abandonate.

Totuși, sosirea acestor navigatori misterioși nu este probabil să fie toată povestea. Unii susțin că civilizațiile din epoca bronzului au putrezit din interior printr-un colaps general al sistemului. Această idee sugerează că multe regate de la sfârșitul epocii bronzului aveau toate structuri politice „fatal centralizate, complexe și grele” care le făceau vulnerabile la inegalități și instabilitate socială. O altă posibilitate este apariția fierului și schimbările în război care au însemnat că bătăliile au devenit cu atât mai devastatoare.

O altă explicație intrigantă este că prăbușirea din epoca bronzului a fost legată de o schimbare a mediului. Un studiu din 2013 a analizat boabele de polen din sedimentele unui lac antic din regiune și a găsit dovezi ale schimbărilor climatice în această perioadă. Această schimbare de mediu, susțin autorii studiului, a dus la secete larg răspândite, penurie de alimente și foamete. Consecințele acestui lucru au fost migrația în masă, răsturnările sociale și aceste civilizații odată puternice au fost lăsate vulnerabile în fața invadatorilor, poate în fața popoarelor mării.

Ca întotdeauna în istorie, povestea prăbușirii epocii bronzului nu va fi niciodată explicată printr-o explicație unică sau liniară. În realitate, este probabil să fie un amestec complex al tuturor acestor elemente, anumiți factori jucând un rol mai important în unele locuri, decât în ​​altele.

Oricare ar fi motivul, este o poveste care ar trebui să servească drept reamintire că nicio civilizație nu ar trebui să-și asume vreodată poziția permanentă în lume. Cu combinația potrivită de schimbări climatice, război și progres tehnologic, chiar și cele mai puternice dintre societăți se pot prăbuși.