Cu toate că, cel mai probabil, nu și-a dorit asta, Iulia Hașdeu a devenit punct de interes pentru toți cei pasionați de paranormal, în detrimentul iubitorilor de istorie care, în mod evident, sunt mai puțin numeroși decât primii.
Povestea Iuliei Hașdeu, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu, este, fără dar și poate, una tragică atât pentru ea, cât și pentru tatăl ei, cel care se spune că nu și-a revenit niciodată pe deplin, în urma decesului copilei.
Iulia Hașdeu s-a născut la București, în data de 14 noiembrie 1869. Fiind unicul copil al lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, fata s-a bucurat de toată dragostea pe care o putea primi un copil, dar și de privilegii alese, de vreme ce părintele ei a fost unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai acelor vremuri.
Și, cum așchia nu sare departe de trunchi, așa cum spune o veche vorbă românească, geniul tatălui s-a metamorfozat și în ADN-ul ei, de la o vârstă foarte fragedă, fata dând dovadă de calități ieșite din comun.
Se pare că sclipirile de inteligență ale copilului Iulia Hașdeu au impresionat nu numai familia, ci și cunoscuții, printre care mulți oameni de cultură ai acelor timpuri.
Se spune că, într-o bună zi, aflându-se în casa lui Petriceicu Hașdeu, Alexandru Macedonski ar fi întrebat-o pe Iulia dacă știe o poezie. Cu o dezinvoltură ieșită din comun, aceasta i-ar fi răspuns: „Dar tu?”. Evident, copleșit de răspunsul isteț al fetei, Macedonski i-a recitat o poezie, ca mai apoi, la câteva minute, Iulia Hașdeu s-o recite, la rândul ei, după numai o singură audiție.
Mai târziu, fata absolvea cursurile ciclului primar la frageda vârstă de 8 ani, iar până la 2 ani se spune că deja cunoștea limba franceză la perfecție.
Dormea mai puțin de 5-6 ore pe noapte, restul timpului preferând să și-l ocupe cu studiul, cochetând, în paralel cu lecțiile de canto sau pictură.
În 1886, la vârsta de 16 ani, Iulia Hașdeu devenea, în mod oficial, prima studentă româncă la Universitatea Sorbona, reușind să facă o impresie excelentă și în cadrul acestei universități, unde studia filosofia.
La Sorbona au început și primele semne ale unei boli necruțătoare; Iulia Hașdeu se îmbolnăvea de tuberculoză. Însă cum pasiunea pentru studiu era prea mare, tânăra a ales să ignore primele simptome ale necruțătoarei boli.
Cu toate astea, în 1888, fata se vedea nevoită să accepte faptul că e bolnavă și își întrerupe studiile. Imediat, părinții o duc în Elveția unde, cu toate că medicii păreau încrezători în însănătoșirea ei, acest lucru nu se întâmplă, boala avansând rapid.
Fata a continuat să scrie poezii și alte însemnări, în ciuda bolii care punea încet dar sigur stăpânire pe trupul ei.
„Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plîng,
Şi lacrimile au un farmec ne-ntrecut…
Cînd nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strîng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut”, scria Iulia Hașdeu Mon Dieu!; Chevalerie.
Deceda la vârsta de 19 ani, în data de 29 septembrie 1888 și era înmormântată la Cimitirul Bellu, din București.
Sfâșiat de moartea prematură a copilei sale, Bogdan Petriceicu Hașdeu devenea „o umbră”, plângându-și fiica luni de zile și sperând, în tot acest timp, că spiritul ei va veni să-l viziteze.
Conform unui fragment din Sic Cogito, carte scrisă de savant, Iulia i-ar fi apărut tatălui său în 1890, ceea ce i-a dat lui Petriceicu Hașdeu un nou motiv de a trăi.
A început să practice spiritismul, cu scopul de a comunica mai ușor cu năluca fiicei sale și, pentru a-i onora amintirea, a construit un castel care îi poartă numele, la Câmpina.
Tot aici, în castel, Hașdeu scria prima carte de spiritism în limba română, amenajând în interiorul clădirii o cameră ce servea întocmai acestui scop: comunicării cu cei plecați dintre noi.
Este lesne de înțeles faptul că nu toți au înțeles obsesia unui tată îndurerat, mulți dintre oamenii timpurilor catalogându-l drept „nebun”.
La rândul său, Bogdan Petriceicu Hașdeu deceda în 1907, la 19 ani după fiica sa, mult iubita Iulia.
Se spune că, în anumite nopți, dacă asculți cu atenție, o poți auzi chiar și acum pe Iulia Hașdeu cântând la pian, în timp ce tatăl său o aplaudă.
Mărturiile aparțin celor care au vizitat castelul Iuliei, din Câmpina, cel care acum are statul de muzeu sau, neoficial, de castel bântuit.
În plus, așa cum era de așteptat, pe parcurs au fost inventate o sumedenie de alte legende care să dea unicului loc din mica localitate un plus de nostalgie și farmec.
În mod evident, castelul Iuliei Hașdeu nu duce lipsă de turiști nici acum, în 2022, povestea tragică a fetei care a plecat dintre oameni mult prea devreme, dar și a unui tată răpus de durere, „trăind” și în ziua de astăzi și stârnind interesul multor curioși.