Actriță iubită de toată România care a dat numele unei străzi din București: Anda Călugăreanu, cea cu voce de copil

Indiferent de vârsta pe care o ai, în mod sigur ai auzit, măcar din întâmplare, „O portocală” și poate chiar ți s-a întâmplat să fredonezi această melodie. Ea a fost cântată de Anda Călugăreanu, artista cu voce de copil pe care românii au adorat-o pur și simplu.

Anda Călugăreanu a cântat cu „Sincron”, „Olimpic ’64”, „Sfinx”, „Roșu și negru” și, în mod excepțional, a fost apreciată de mai multe categorii de public, lucru care nu era chiar la îndemâna oricui. Pur și simplu, nu aveai cum să n-o iubești.

Anda Călugăreanu – imagine de arhivă

Anda Călugăreanu a cântat, a dansat, a jucat în scenete, însă mai presus decât orice, a știut cum să se facă iubită de public – îi venea natural

Anca Miranda Călugăreanu, sau simplu, Anda Călugăreanu, așa cum avea să fie cunoscută și iubită de fanii săi, se năștea în 1946, la București, prima apariție pe scenă având-o la vârsta de 19 ani, când a cântat alături de fomația Sincron, la Sala Palatului.

Ulterior, peste ani, aceasta avea să colaboreze ani la rând cu Cenaclul Flacăra, dar lua și calea televiziunii.

ANM a emis cod roșu de viscol și furtuni de zăpadă în aceste zone ale României. Pagubele provocate de ninsori: copaci căzuți pe șosele, trenuri oprite, case înzăpezite

Fiii Adrianei Bahmuțeanu au fost luați de către Protecția Copilului. George Restivan, despre amenințările pe care le primește fosta lui soție, la o săptămână de la moartea lui Prigoană

Se căsătorea cu Dan Tufaru și avea colaborări nenumărate cu regretatul Florian Pittiș, ca mai apoi, în anii 1970 și 1980, să fie distribuită în scenete de televiziune care aveau să-i aducă recunoașterea veșnică, dar și apreciarea publicului. Era frumoasă, talentată și emana candoare, o serie de calități extrem de apreciate în acele vremuri.

„- Mereu de la capăt, mereu altceva… Nu simţiţi nevoia să aveţi un loc al dumneavoastră, într-o echipă, să însumaţi experienţele, să vă construiţi o carieră de actriţă de teatru?

– Un loc, da, dar nu orice fel de loc. Un loc al meu. Unde să fie nevoie de mine, nu de altcineva. Altminteri, am culoarul meu, pe care merg singură.

– De unde, această înzestrare polivalentă? Veniţi dintr-o familie de artişti?

– Nicidecum! Tata era ofiţer de carieră şi nu prea avea ochi pentru îndeletniciri histrionice. Mama, în schimb, era o fire exuberantă, adora teatrul, avea un cult pentru Marietta Anca (actriță cunoscută în perioadaa interbelică), de altfel mi-a şi ales un nume care s-o evoce, pare cam preţios, Anca Miranda. Botezul pe scenă mi l-a făcut Mircea Crişan, într- un spectacol de varietăţi. A zis: Anca Călugăreanu nu se poate, sună rău, Anda să fie, şi Anda a rămas. Da’ de debutat am debutat în clasa a cincea, la Liceul Cantemir, am fost vedeta revistei “Feerie în iarbă”, atunci am avut prima cronică. De fapt, începusem cu baletul, de la patru ani, eram partenera lui Gigi Căciuleanu.

După nouă ani de balet, tata a zis: Gata! Eşti mică şi bondoacă, n-ai cum să ajungi balerină, dăm banii degeaba. În 1964 am dat examen la Institutul de teatru și am picat. Diagnosticul a fost “neconcordanţă între fizic şi glas”, declarat Anda Călugăreanu, într-un interviu acordat în anul 1990 Ilenei Popovici, pentru revista Teatrul Azi.

După divorțul de Dan Tufaru, artista își regăsea fericirea în brațele celui de-al doiea soț al său, Alexandru Medeleanu.

Anda Călugăreanu – imagine de arhivă

Sfârșitul unui simbol: Anda Călugăreanu moare la 45 de ani

În data de 1992, Anda Călugăreanu pleca dintre noi, lăsând un mare gol în inimile celor care o iubiseră atâția ani. Totul se întâmpla după revenirea în țară dintr-un turneu în Israel.

„Trebuia să plece la începutul lui aprilie într-un turneu în Israel. Acuza mereu o răceală, o jenă la respirat, nu mai suporta fumul de țigară. Muncea îngrozitor de mult, munce la teatru, muncea acasă. Gătea, spăla, călca, cârpea și-i plăce să facă ea toate astea pentru că le făcea perfect, cu o dragoste și o dăruire de care numai ea ar fi fost în stare. Dar atunci era obosită și starea ei de indispoziție o punea pe seama oboselii. Îmi spunea de atâtea ori: Doamne, cât aș vrea să nu mai plec în Israel, deși știa ce bucurie îi făcea să vadă lumea. Și totuși a plecat, pentru că Anda nu dădea niciodată înapoi.

Când s-a întors, mi-a dat telefon și mi-a spus că probabil are pneumonie. Mă îmbolnăvisem și eu atunci și, în joacă, am pus pariu că se va face bine înaintea mea. Ce cumplit era când eu mă simțeam tot mai bine, iar ea…

Ce naivi am fost toți care am crezut că Anda nu știe ce are! Ce senzație cumplită am acum, când îmi dau seama că mila și dragostea față de cei apropiați o făceau să-și ascundă durerea! Încercam să o păcălim (după ce rezultaatele analizelor dovediseră clar că e vorba de cancer) că e ceva trecător și ea se prefăcea că ne crede și glumea cu noi, râdea… Câtă durere putea fi în râsul acela!

Și-a jucat rolul perfect până la capăt deși, cu toată suferința aceea cumplită, credința în Dumnezeu îi mai dădea speranța într-o minune. (…) Și-a chemat soțul (Alexandru Medeleanu, cel de-al doilea soț) și pe fiica ei, Ioana, și cu o putere fantastică le-a comunicat ultimele dorințe. A spus să fie îmbrăcată în costumul ei de scenă cel mai drag, să i se pună la gât șalul alb… și trupul să-i fie așezat la Bellu, printre artiști. A adormit cu lumânarea în mână, în brațele soțului pe care l-a iubit atât de mult, împăcată cu Dumnezeu și cu lumea, și frumoasă, așa cum și-a dorit să fie până în ultimul ceas.

Nu 20.000 de oameni au petrecut trupul Andei Călugăreanu pe ultimul drum. 200.000 de omeni, cel puțin, au venit să-și ia rămas bun de la ea și să-i aducă un ultim omagiu de luni dimineața și până marți la prânz la Biserica Sf. Silvestru. Au venit oameni simpli, copii, tineri și bătrâni în cârje din București și din toată țara, pentru că lor le-a cântat și lor le-a înfrumusețat viața prin râsul și jocul ei. Și ei, oamenii simpli și copiii pe care-i iubea cu o iubire de care numai ea era în stare au venit să-i ofere ultimele flori, ultimele cuvinte de dragoste.

Cine-și poate imagina un cimitir, cât e Bellu de mare, zguduit de hohote de plâns? Pe puțin o sută de mii de oameni i-au presărat calea cu flori… Și fiecare, tânăr sau vârstnic, se întreba de ce tocmai Anda Călugăreanu a trebuit să plece… Dar Dumnezeu își cunoaște Legile mai bine decât noi. Așa a fost să fie. Probabil așa a trebuit. De acolo, de Sus, aprope de Steaua spre care de îndrepta, Anda știa acum totul, iar lacrima care-i picura pe obraz era poate ultimul semn de recunoștință pentru imensa dragoste a oamenilor pentru ea. Sau a milei pentru atâta suferință pe care, fără voia ei, o provocase”, scria Monica Tripon, prietenă a artistei, într-o mărturie publicată în Adevărul de Cluj, imediat după înmormântarea artistei.

Articol scris în amintirea Andei Călugăreanu, în Adevărul de Cluj (1992)

Artista avea 45 de ani când a murit, însă a lăsat în urma ei o adevărată colecție de scenete, melodii și imagini televizate care au rămas pentru vecie imprimate în memoria colectivă a românilor. Se poate spune că Anda Călugăreanu a devenit un artist din sfera „cult”, în țara noastră. Astăzi, o stradă din București îi poartă numele.

Poate una dintre cele mai reprezentative și amuzante interpretările ale sale este aceasta, din 1985, alături de Dem Rădulescu.