Actorul care „a greşit ţara în care s-a născut, a greşit şi timpul“. Adrian Pintea a fost răpus de melancolie mult prea devreme

Adrian Pintea este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți actori români, din toate timpurile, iar asta în ciuda faptului că s-a dus mult prea devreme dintre noi.

La mai bine de 15 ani de când nu mai este, Adrian Pintea continuă să reprezinte un simbol pentru generațiile tinere de actori, fiind, chiar și acum, adorat și, deopotrivă, regretat de publicul din România.

Actorul Adrian Pintea / Imagine din filmul Iancu Jianu, haiducul (1981)

Adrian Pintea, un suflet prea sensibil pentru lumea care îl înconjura

Se năștea în data de 9 octombrie 1954 și murea pe 8 iunie 2007, lăsând în urma sa un gol imens. A schimbat fața teatrului, dar și pe cea a cinematografiei, pentru totdeauna, iar trecerea sa în neființă a îndoliat inimile a zeci de mii de fani din țara noastră.

În acea zi de început de vară, a anului 2007, Adrian Pintea murea pe un pat de spital de la Fundeni, suferind de ciroză, dar și de complicațiile produse de un abces dentar. Împreună, cele două afecțiuni aveau să-i fie fatale.

Apartamentele pe care nu ar trebui să le cumperi niciodată. Pericolul pe care îl ascund în spatele prețului mic

Cum arată Ștefan Hrușcă acum, la 67 de ani. Artistul locuiește de ani buni în Canada, într-o vilă de lux, într-un cartier select

Melancolic și veșnic îndrăgostit, Pintea suferise, de-a lungul vieții sale, în urma fiecărei despărțiri, refugiindu-se, de fiecare dată, în teatru, printre altele. De altfel, aceste despărțiri aveau să-i influențeze modul în care își interpreta rolurile, actorul fiind definiția pură a sentimentului de nostalgie.

S-a dedicat fiecărui rol pe care l-a interpretat, iar Hamlet, Henric al IV-lea sau Iancu Jianu aveau să-i aducă nemurirea. Părea a fi reîncarnarea lui Mihai Eminescu, interpretându-l chiar pe marele poet în filmul Un Bulgăre de Humă, din 1989, în regia lui Nicolae Mărgineanu.

Despre copilăria actorului, sora sa avea să povestească, mai târziu: „Adrian a fost o minune de copil: foarte frumos, sensibil, afectuos – mai ales faţă de mama. Era extrem de generos – îşi dădea cu drag ultima jucărie oricărui copil ar fi dorit-o – şi bolnăvicios, motiv pentru care, deşi el era mai mare, eu aveam întotdeauna grija lui“, relata aceasta pentru „Adevărul“.

Era pasionat de desen încă de mic, petrecând ore în șir cu această îndeletnicire, iși tot despre el se spune că ar fi avut un desosebit talent de orator, drept pentru care colegii săi aveau adesea de câștigat.

„Dacă nu voiam să fim ascultaţi, trebuia doar să-i cerem lui Adi să-l ţină la vorbă pe profesorul de limba română. Totdeauna avea ceva de întrebat în aceste cazuri, iar noi stăteam cu gura căscată auzind dezbaterile lor la care niciunul dintre noi n-ar fi putut adăuga vreun cuvânt. Şi timpul zbura, şi noi eram fericiţi că Adi ne-a scăpat. Acest lucru s-a întâmplat de repetate ori. Probabil profesorul îşi dăduse seama de truc, dar îi făcea mare plăcere să discute cu el lucruri din literatură la care numai ei se pricepeau şi pe care doar ei le înţelegeau“, povestea Mariella Simon, fostă colegă de liceu, conform sursei menționate anterior.

Adrian Pintea, în Hamlet, alături de Oana Pellea

A trecut cu greu peste moartea mamei sale: „melancolie cât încape”

Despre el povestește cu drag, chiar și acum, la rândul ei, Oana Pellea, cea care i-a fost, timp de ani de zile, și bună prietenă. „Adrian. Ochi. Suflet. Multe cărţi. Super sensibilitate. Enorm talent. Melancolie cât încape. Cultură la fel. Şi iar talent, şi iar o tristeţe dincolo de lumea aceasta. Cred că a greşit ţara în care s-a născut. A greşit şi timpul în care s-a născut.

Era romantic, structură enciclopedică, ştia să iubească dureros şi chiar trăia dureros tot, ca orice mare conştiinţă. Era asumat pierzător prin alegerea de umanitate într-un secol tehnic şi rece. Cred că a fost în altă viaţă cal. Poate şi în următoarea… pe lumea asta s-a înţeles cel mai bine cu caii şi nu cu oamenii. Caii l-au cunoscut cine e în adevărul lui, în esenţa lui, oamenii nu.

L-am iubit, admirat, i-am recunoscut valoarea şi m-a durut melancolia lui superbă după o lume frumoasă. Îmi spunea «mama» pentru că am fost mama lui în «Hamlet», la Craiova. Când i-a murit mama, m-a sunat noaptea şi m-a întrebat cum am rezistat eu când a murit mama mea. I-am răspuns că tot mama m-a ajutat de dincolo să trec peste pierderea ei pământească. I-am spus să aibă încredere în măicuţa lui plecată, căci tot ea îl va ajuta.  Aşa fost. De atunci îmi spunea «mama».

De când a plecat mi-e dor de el, dar ştiu că dă roată cerului ăsta mare călărind un cal superb şi că se simte liber în sfârşit şi fericit. Nu-i aşa, Adi?“, adăuga aceasta, citată de adevarul.ro.