Singurătatea și lipsa interacțiunilor sociale ne-au afectat în pandemie. Ce zic studiile

Pandemia de Covid-19 a făcut oamenii să se simtă mai singuri decât oricând, întrucât au fost închiși în casele lor, dorind să se adune din nou cu cei dragi. Acest instinct de a te sustrage de la singurătatea inevitabilă în aceste momente este adânc înrădăcinat în creierul nostru, iar un nou studiu publicat în revista Nature Neuroscience sugerează că dorința noastră de interacțiune socială generează un răspuns neurologic similar unei persoane înfometate care dorește mâncare.

Livia Tomova, o neurologă cognitivă de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, și colaboratorii săi au realizat un studiu în care au avut un grup de testare de 40 de persoane care făceau fasting (posteau) zece ore. La sfârșitul zilei, subiecților flămânzi li s-au arătat imagini cu pizza și tort de ciocolată, în timp ce primeau o scanare a creierului, relatează Bethany Brookshire pentru Science News.

Într-o a doua rundă de experimentare, subiecților li s-a interzis interacțiunea socială – fără contact uman personal sau virtual – timp de zece ore. Ulterior, li s-au arătat imagini cu oameni care se adunau și făceau sport, în timp ce echipa le scanau creierul. Scanările au dezvăluit că aceeași parte a creierului lor s-a animat ca răspuns atât la alimente, cât și la adunări sociale.

În ambele situații, neuronii din creierul mediu și zona tegmental ventrală s-au aprins ca răspuns la imagini. Creierul mediu este cunoscut sub numele de „centru de motivație” și produce dopamină, o substanță chimică asociată recompensei, relatează Inverse.

Cum prepari cele mai gustoase gogoși cu iaurt. Desertul ce îți aduce aminte de copilărie

Cum a devenit Gigi Becali milionar, întâmplător, în anii 90′: „Eu am cumpărat pentru animale, cine avea să știe?”

Studiul sugerează că interacțiunea socială nu este doar reconfortantă sau distractivă, ci este o nevoie umană. Singurătatea e nocivă 

Participanții au raportat, de asemenea, cum s-au simțit prin această experiență. După o zi de post, au observat că se simțeau irascibili și aveau pofte alimentare intense. După izolarea socială, s-au simțit singuri și nefericiți și au dorit interacțiuni cu alți oameni, relatează Natalie Parletta pentru revista Cosmos.

„Acest studiu oferă sprijin empiric pentru ideea că singurătatea acționează ca un semnal – la fel ca foamea – care semnalează unui individ că ceva lipsește și că trebuie să ia măsuri pentru a repara acest lucru”, spune Tomova pentru Inverse. Ca atare, studiul sugerează că interacțiunea socială nu este doar reconfortantă sau distractivă, ci este o nevoie umană. În mod logic, atunci când suntem izolați, creierul uman caută să remedieze sentimentele de singurătate.

Având în vedere starea actuală a lumii, este „important să fim atenți la această dimensiune socială a crizei actuale”, spune Tomova. Lumea se confrunta deja cu o „epidemie de singurătate”, deoarece oamenii raportează că se simt din ce în ce mai singuri, iar pandemia Covid-19 a agravat acest lucru.

„Dacă în doar o zi de singurătate, creierul nostru răspunde ca și cum am fi postit toată ziua, acest lucru sugerează că creierul nostru este foarte sensibil la experiența de a fi singuri”, spune Tomova. Cercetările anterioare au arătat că, atunci când este aleasă în mod intenționat, singurătatea poate avea efecte pozitive asupra stării de bine.

Cu toate acestea, în prezent, oamenii au puține opțiuni în ceea ce privește dacă se izolează sau nu și, în timp ce pe unii oameni s-ar putea să nu-i deranjeze atât de mult singurătatea, alții ar putea suferi enorm din cauza deconectării sociale.