Cât de veridic este serialul Chernobyl, devenit cel mai bine cotat pe IMDb

Serialul HBO „Chernobyl” spune o poveste bazată pe fapte reale, dar asta nu înseamnă că scenaristul nu și-a permis altereze realitatea pentru a spune o poveste bună.

Serialul a fost scris de către Craig Mazin, iar toate cele cinci episoade au fost regizate de către Johan Renk. Bineînțeles, presa apropiată de puterea rusă atacă producția difuzată de HBO și spune că totul este minciună. Totuși, unde se află adevărul în serialul „Chernobyl”? Până la urmă nu este un documentar, ci o peliculă bazată pe fapte reale.

Serialul HBO este foarte autentic. Hainele, obiectele, și chiar lumina pare a veni direct din Ucraina, Belarus și Federația Rusă din anii 80-90. Mai mulți ruși au recunoscut meritele serialului, lăudând atenția la detalii. Masha Gessen, colaborator The New Yorker, atrage atenția cum că în serial există și probleme, mai ales în ceea ce privește relația dintre personaje, aflate în categorii sociale/de putere diferite.

În URSS, pe vremea aceea, făceai ce ți se spunea, mai ales când un ordin venea de la Partid. Există exemple ale unui asemenea comportament și de-a lungul celor cinci episoade. În primul, când se adună oamenii pentru a discuta situația, „bătrânul satului” spune ce trebuie făcut și e ascultat de toată lumea.

Curtea de Apel Constanța: ÎPS Teodosie va fi judecat în dosarul de cumpărare de influență

Traian Băsescu, omagiu emoționant la capela unde Silviu Prigoană a fost înmormântat, în mare secret

La fel și în ultimul episod, atunci când judecătorul aruncă o privire procurorului pentru a afla ce are de făcut.

Ce a nimerit și ce nu a nimerit serialul HBO „Chernobyl”

Valery Legasov are de multe ori o atitudine confruntațională, ceea ce nu ar fi valabil în realitate. Și mai pusă pe harță este Ulyana Khomyuk, interpretată de Emily Watson, care-i reproșează primarului din oraș că el nu e decât un pantofar. Așa ceva nu exista pe vremea aceea.

De fapt, chiar personajul Khomyuk este ficțional. Potrivit creatorilor, ea reprezintă grupul de oameni de știință care l-au ajutat pe Legasov să investigheze situația.

Un alt păcat al producției HBO este acela că a transformat aceste personaje Khomyuk, Legasov și pe Boris Shcherbina în niște personaje de la Hollywood, personaje care voiau să afle adevărul și care, dacă ar fi fost în locul celor trei acuzați, ar fi reacționat altfel.

Adevărul este că cei trei care au fost găsiți vinovați sunt doar o consecință a sistemului URSS, bazat pe pupat în fund și pe zicala „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Chiar dacă nu ar fi fost Dyatlov acolo, probabil altcineva ar fi făcut la fel.

Un alt lucru demn de notat este că de multe ori vedem povestea doar prin ochii celor puternici, celor care pot să povestească. Chiar și destinul lui Lyudmilla Ignatenko, soția pompierului, este povestit de Khomyuk. Ni se spune că unii oameni au opus rezitență când au fost rugați să plece, dar ne-au arătat o singură bătrânică ce refuza să-și părăsească căminul.

Chiar și povestea animalelor de casă este redată prin ochii celor care trebuie să le ucidă, nu prin ochii proprietarilor.

Oricum ar fi, serialul „Chernobyl” de la HBO a stârnit interesul multora pentru istorie și poate așa mai învățăm și noi ceva.