Celelalte trei telefoane „lansate” de Samsung odată cu Galaxy Note 9
Samsung Galaxy Note 9 arată aproximativ la fel ca modelul din 2017. La exterior. Contează și nu contează asta, cert e că pe Android există, din nou, un smartphone premium.
Primul smartphone cu Android cât de cât premium pe care l-am avut a fost un Samsung Galaxy S. Pe atunci (aproape) toate erau făcute din plastic, toate aveau un ecran mediocru și un sunet destul de prost. Galaxy S era însă premium la trei capitole: cameră foto, ecran și interfață. Da, s-a demonstrat, în cel mai lung proces din lumea tech, că era copiată după cea de iOS. Dar ecranul n-avea rival, atu care a rămas până în prezent.
Pe Samsung Galaxy Note 9 l-am văzut cu puțin înainte de lansare și știam cam tot ce-a ajuns pe net înainte. Treaba asta cu zvonuri ajută și nu prea, dar cel mai bine e că știi cam unde să-ți pui așteptările. Ca design știam deja că nu-i nimic remarcabil, așa că mă așteptam la un hardware bun ca să compenseze. Și a livrat.
Cele trei telefoane pe care Samsung le-a „lansat” odată cu Galaxy Note 9 sunt următoarele: unul de gaming, unul pentru fotografi și unul pentru productivitate (aici poți include atât oameni care au nevoie să lucreze pe telefon, cât și mediul enterprise care a adoptat mai mult, de la an la an, conceptul bring your own device). Secundar, e chiar și pentru stocare: 1 TB de spațiu, dacă îi adaugi card microSD de 512 GB.
Odată cu cele trei ramuri prin care poți caracteriza un Samsung Galaxy Note 9 apar și trei credințe în limitele cărora nu se prea încadrează noul smartphone.
Samsung Galaxy Note 9 e un telefon scump
Primul „minus” identificat de cei mai mulți oameni e prețul. Da, în România e listat la un pic peste 1.000 de euro. Prețul acesta nu spune nimic până nu-l compari cu ceva. Poți să-l compari cu telefoanele chinezești ca OnePlus 6, Xiaomi Mi 8 și Samsung are un telefon scump. Apoi, îl poți compara cu iPhone X (un fel de standard în lumea telefoanelor) și devine mai ieftin, chiar suportabil. Dacă îl compari cu o mașină, de exemplu, de amorul comparației, devine mărunțiș.
Am spus încă de la iPhone X că un preț e un preț și asta e. Cei care vor ceva nu se vor opri la atât. În același context, colegul meu Alex a spus că „iPhone X e cea mai scumpă jucărie pe care ți-o dorești”. Așa ceva trebuia și pe Android.
Prețul e combătut de cele trei caracteristici ale Galaxy Note 9 menționate de mine mai sus. Pentru un om cât de cât important dintr-o corporație care are nevoie să rezolve lucruri rapid pe telefon acest model se poate justifica drept o investiție. Pentru noul tip de gamer care face streaming despre mobile gaming și e un fel de guru pentru comunitatea Fortnite (și nu numai), tot o investiție e. Pentru un fotograf care vrea să aibă cadre excelente din telefon, iar e o investiție.
Samsung Galaxy Note 9, și oricare alt telefon, nu-i scump sau ieftin în funcție de preț, ci de ce face pentru fiecare utilizator. Așa, un telefon placat cu aur e absolut inutil, doar e placat cu aur și are câteva diamante. Dar cineva în lumea asta tot va fi suficient de nebun cât să dea 5.000 sau 10.000 de euro pentru acest moft.
Samsung Galaxy Note 9 are același design ca anul trecut. E plictisitor
Da, designul e problematic și e destul de greu să-l schimbi de la an la an. Când faci asta, cercetarea și dezvoltarea noului model costă mai mult (care se va reflecta în preț). Cel mai bine vezi asta la Apple și a înțeles-o și Samsung abia pe la Galaxy S7. Pentru producător sunt mai eficiente schimbările mari la fiecare doi ani. Dar ție nu-ți pasă de producător, ci de tine.
În cazul acesta, designul unui telefon trebuie să fie, mai presus de orice, funcțional. Să aibă un echilibru potrivit în mână (cu un centru de greutate bine pus), să poți ajunge la butoane cât de cât ușor, să nu te deranjeze când îl folosești 16 din 24 de ore pe zi. Lista poate continua. Ideea e că designul trebuie să fie funcțional și aici mai sunt trei-patru lucruri de corectat: spate mat (pentru aderență; eventual cu sticlă mată), scanner de amprentă mai bine poziționat (încă e prea sus pe Galaxy Note 9, fapt de care m-am plâns în preview), buton pentru camera foto (o idee la care producătorii au renunțat prea ușor) și eventual buton de silent (ca pe iPhone și OnePlus).
Premisa de la care Samsung pare să fi pornit când a făcut Galaxy S9 și acum Galaxy Note 9 e că dacă ceva nu-i stricat, nu repara. Iar designul nu era „stricat”. Cu atât mai mult va fi interesant anul 2019, dar abia în februarie sau martie vom vedea ce face compania atunci.
Cât de bine sau de prost se descurcă Samsung Galaxy Note 9 în teste de performanță
Sunt fantastice testele benchmark de fiecare dată, cu fiecare telefon nou. Imediat după prezentarea Galaxy Note 9 a apărut comparația cu iPhone X și modelul Samsung a fost mai slab. Nu vom scăpa prea curând de astfel de teste și nu prezintă niciodată o imagine coerentă sau concretă despre cât de performant e un smartphone.
Chiar și cu acest model, dar și cu altele, se vede că Android e un sistem de operare împovărător. Da, nu ajută nici interfața Samsung și cu siguranță ar fi lucruri de îmbunătățit aici.
Deocamdată, Samsung Galaxy Note 9 nu e incredibil de performant, iar aici atât Google, cât și Samsung ar putea lucra mai bine, împreună sau separat, ca să nu mai ajungă la așa ceva. Ar mai trebui să lucreze și la livrarea actualizărilor. Ca hardware, acesta e vârful. Ca software, încă se lucrează ca pe șantier, „la roșu”.
Ce a reușit Samsung să demonstreze cu noul telefon e că poate concura cu Apple. În fapt, a mai demonstrat că a ajuns în punctul în care nu mai urmează doar trendul (vezi crestătura în ecran care s-a întins ca focul). Poate la anul vom vedea un Samsung cu crestătură, dar deja va fi și un Android disponibil care suportă așa ceva. Astfel, cu Note 9, e clar că cele două companii cu o identitate sunt Samsung și Apple. E bine sau nu, nu știu, nu asta e ideea. Pur și simplu acestea sunt acum și și-au rafinat strategia mai bine decât celelalte.
Se impune să fie menționate Oppo și Vivo. Au evitat crestătura în ecran printr-un design și un mecanism noi. Problema e că, și aici revin la ideea de design funcțional, niciuna n-a transmis sentimentul de încredere că va continua să aibă o strategie. În fine, e o bătaie mare în zona producătorilor din China.
În cazul acestui telefon, dar și al altora, trebuie să raportezi prețul la următoarele caracteristici: ce face pentru tine, la ce îți trebuie, ce are mai bun decât altele mai ieftine și cât de mult ai nevoie de opțiunile, funcțiile sau calitatea suplimentare. În funcție de răspunsuri, cu siguranță există un telefon pentru fiecare tip de utilizator. Și da, pe piața de 1.000 de euro și mai sus, sunt câteva milioane de utilizatori (cumpărători) care vor avea nevoie de telefoanele disponibile.