Ca român în Los Angeles, am descoperit visul american din filme și jocuri

Fiecare are o imagine în minte anume când se gândește la Los Angeles. E, mai mereu, cea redată în filme, de obicei, mai ales de popularele seriale precum Beverly Hills 90210, Clueless sau Baywatch.

[related]

Pe 4 iulie, Statele Unite ale Americii își serbează ziua. Artificii, grătare, chef și voie bună. Toate astea sunt departe de noi, dar cu ocazia E3 am vizitat Los Angeles. Mai jos am compus și recompus impresiile mele prin filmele și jocurile video pe care mașinăria de divertisment a Americii le-a livrat. Iată, deci, America așa cum credeam c-o știu și cum am descoperit.

Sunt mare amator de filme și am văzut și eu celebrele seriale serii din anii 90, dar imaginea Los Angeles-ului pe care o aveam în minte era cea din jocul Grand Theft Auto: San Andreas și GTA V. Am jucat jocurile celor de la Rockstar destul de mult și unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat la acele jocuri era lumea vie pe care o redau.

Ce schimbări aduce Anul Șarpelui de Lemn în 2025. A mai avut loc în 1953 și 1989, ani care au lăsat urme importante în istoria mondială

Ce urmează să facă Bursucu după plecarea de la Kanal D. Anunțul făcut de celebrul prezentator TV: „Povestea continuă… doar că pe alte scene”

Probabil nu sunt singurul. De multe ori după o misiune, nu mă grăbeam către următoarea, ci mă plimbam prin oraș, bucurându-mă de atmosfera de acolo. Mai mult, câteodată, când aveam o mașină cool, preferam să mă plimb pe străzi și să mă uit în jur, respectând chiar și regulile de circulație.

De aceea, atunci când am aterizat în Los Angeles totul mi se părea familiar, ca și cum m-aș fi întors într-un oraș al copilăriei.

Los Angeles are felul său de-a trăi

Vedere din Los Angeles.

Străzile late, cu mai multe benzi pe sens, cu gropi peticite pe ici pe colo, flancate de case mici cu palmieri în curte, păreau scose direct din jocul video. Chiar și oamenii pe care i-am întâlnit păreau scoși din lumea digitală: americani albi cu ochelari de soare și șepci, afro-americani în mașini uriașe din care bubuia muzica rap sau mexicani tunși scurt, în tricouri largi și pantaloni trei sferturi.

Obișnuit cu capitalele europene, după cazarea la hotel, am decis să iau orașul la pas și am mers, și am mers, și am mers. Am parcurs aproape șase kilometri până să ajung la destinația pe care o aveam în minte: Hollywood Boulevard. E locul unde stelele nu se găsesc doar pe cer, ci și pe trotuar. Totul a durat vreo două ore și ceva, cu pauze pentru poze și căscat gura.

Vedere din Los Angeles.

În drumul meu am dat și de un magazin T-Mobile de unde mi-am cumpărat o cartelă și așa am revenit online. Tipul care mi-a vândut-o, un american supraponderal, nu numai că știa de România, dar o și vizitase de curând. Sora lui s-a căsătorit cu un român, iar familia ei a mers în vizită la el în satul lui natal.

Mi-a spus că i-a plăcut, a văzut căruțe pe drum, a mers la un lac unde s-a dat cu nămol și a stat la un hotel de o stea care nu avea aer condiționat, dar avea Wi-Fi. Zadarnic de spus că nicio căruță nu e de întâlnit pe străzile Los Angelesului și că toate hotelurile au aer condiționat, dar Wi-Fi-ul nu este atât de bun.

Ciudata dualitate din Los Angeles, cel adevărat

Vedere din Los Angeles.

Los Angeles, supranumit „Orașul îngerilor” sau „Cetatea filmului”, l-am găsit drept un oraș al constrastelor. Atunci când spui Los Angeles te gândești probabil la vedete de cinema, palmieri și plajă, mai puțin la gunoaiele de pe străzi, la oamenii străzii care dorm pe bănci, pe plajă sau în stațiile de autobuz sau la cartierele rău famate. Asta am descoperit în timpul unei călătorii de câteva zile.

Înainte de a ajunge pe Hollywood Boulevard îmi imaginam o stradă plină de strălucire. Am găsit un bulevard aproape la fel pe care le văzusem și până să ajung acolo. Singurele diferențe: stele cu nume pavate pe trotuar și mult mai multă lume, în special turiști. În rest, aceleași tipuri de magazine și restaurante. Locul ăsta nu-mi spunea deloc : „Cetatea filmului”. Totuși, la un moment dat, între două hoteluri, unde era un șantier, am putut zări literele care tronează pe dealul orașului.

La întoarcere la hotel am luat o mașină Lyft, deoarece nu aveam alte două ore necesare pentru a ajunge înapoi. Orașul este uriaș. Foarte întins (1302 de kilometri pătrați). Iar asta poate fi lesne de observat de la Griffin Observatory, locul unde au fost filmate și câteva scene din celebrul film „Rebel without a cause” cu James Dean.

De acolo se poate vedea tot orașul și străzile sale paralele și perpendiculare. Și vizual locul este plat, abia în centrul LA-ului (downtown) vezi zgârie norii cu câteva zeci de etaje, în rest, doar case și câteva blocuri.

Chiar și de aici orașul pare uimitor, strălucitor, dar prăfuit, în același timp.

Această vedere (corelată cu prețul benzinei foarte mic) m-a făcut să realizez de ce este așa de important pentru tineri să-și ia permisul de conducere încă de la 16 ani. Mai ales că transportul în comun nu pare a fi o soluție viabilă (toate autobuzele pe care le-am văzut eu fie erau goale, fie aveau doar câțiva pasageri).

Vedere din Los Angeles.

Chiar și plaja orașului este una a contrastelor și diferențele dintre porțiunea Santa Monica și Venice Beach sunt bătătoare la ochi. Am pornit la plimbare de la Santa Monica Pier, un fel de bâlci cu mâncare, magazine cu suveniruri și localuri unde puteai câștiga animale de pluș amplasat pe un ponton, și m-am oprit la celebrul skate park din Venice Beach.

Partea de Santa Monica este una îngrijită, aproape că nu există gunoaie pe plajă sau pe trotuar, chiar și toaletele publice erau curate apoi am intrat în Venice Beach. Dacă Santa Monica are clădiri frumoase, impunătoare, bine întreținute pe partea de Venice am văzut clădiri vechi cu grafitiuri mari pe ele.

La un moment dat, chiar am văzut un individ care a aruncat o cutie de suc de la etaj direct în strada plină de turiști și localnici. Nimeni nu a zis nimic.

Cel mai frapant element sunt oamenii străzii. Și-au instalat corturile în această zonă. Pe o porțiune de un kilometru am văzut oamenii străzii în corturi, pe scaune sau fotolii, stând la soare, sperând să vândă ceva turiștilor. Aprope fiecare avea câte ceva de dat, fie că era vorba de tablouri sau bucăți rupte de skateboard-uri pe care erau pictate mesaje și peisaje. Ceea ce m-a surprins este că nimeni nu părea a fi deranjată de situația din Venice Beach, nici localnici, dar nici turiști.

Vedere din Los Angeles.

În 2015, autoritățile orașului ar fi dispus de un buget de 100 de milioane de dolari pentru a rezolva această problemă, dar fără efect. În 2017, aproape 35.000 de persoane nu au adăpost în orașul Los Angeles și aproape 60.000 de persoane fără adăpost trăiesc în districtul Los Angeles, în creștere cu 20% față de anul 2016.

[related]

Rodeo Drive este, după Hollywood Boulevard, probabil cea mai cunoscută stradă. Este ticsită de magazine de lux unde trebuie să dai sute de dolari chiar și pe ciorapi. Strada este curată, clădirile imaculate, în fața cărora sunt parcate mașini de lux, la umbra palmierilor înalți de te doare gâtul tot uitându-te la ei. Turiștii se plimbă în sus și în jos, își fac poze și se uită la magazine, dar foarte rar am văzut pe cineva intrând.

Vedere din Los Angeles.

Atunci când trebuie să interacționezi cu americanii (sau imigranții angajați în magazine sau restaurante), toți te tratează cu zâmbetul pe buze, te întrebă dacă vrei să fii ajutat și așa mai departe. Chiar și dacă doar treci pe lângă un angajat al supermarketului, acesta te salută prin clasica „Hi! How are you?”, fără să se aștepte ca tu să le răspunzi „Fine. Thank You.”

[readmore]

Sărăcie, bogăție, mizerie, curățenie, frumusețe, urâțenie și alte cuvinte care pot caracteriza acest oraș nu pot încapsula starea de bine pe care ți-o dă soarele pe cer și răcoarea adusă de ocean (chiar și pe străzile din centrul orașului) aproape în fiecare zi.

Vedere din Los Angeles.

La întoarcere am reinstalat GTA V pentru a vedea din nou locurile pe care le-am descoperit mergând pe străzile Los Angeles-ului, dar și probabil pentru a redescoperi starea aia de bine pe care ți-o oferă orașul.