Internetul este un pic mai liber de reguli și un pic mai propice pentru orice ar vrea un utilizator să facă. Chiar și așa, asta nu înseamnă că lucrurile ar trebui să scape de sub control, mai ales în cazul publicității mascate.
[related]
Publicitatea, indiferent de mediul prin intermediul căruia aceasta este diseminată către public, reprezintă orice formă remunerată de comunicare nepersonală. Ea e menită să informeze, să convingă şi să influenţeze publicul, atât pe clienţii efectivi, cât şi pe cei potenţiali, cu privire la unul sau mai multe produse sau servicii. Concis, publicitatea este comunicarea sub orice formă, inclusiv în mediul online, efectuată cu scopul de a obține vânzarea unui produs sau serviciu și obținerea unui folos material.
Pentru foarte mult timp, publicitatea s-a manifestat prin intermediul televiziunii, radioului, ziarelor și revistelor, bannerelor și panourilor publicitare. Legislația a fost croită în considerarea acestor medii „clasice” de diseminare sau prin raportare strict la tipul de produs sau serviciu ce făcea obiectul publicității ori prin raportare la categoriile de persoane cărora li se adresa publicitatea (de ex: copiii).
În ultimul timp, a luat avânt publicitatea în mediul online fără însă ca legislația în domeniu să țină pasul și să se adopte o lege care să reglementeze particularitățile publicității realizată în mediul online. Cu toate acestea, regulile generale aplicabile publicității sunt obligatorii și în mediul online. Una din cele mai importamnte reguli o reprezintă interdicția publicității înșelătoare.
Legea nr. 158/2008 interzice în mod expres publicitatea înșelătoare, care este definită ca fiind „[cea care] induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent”. Tot aceeași lege stipulează clar că acea interdicție este aplicabilă tuturor „materialelor publicitare şi mesajelor publicitare, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informaţiei.”
O formă a publicității înșelătoare, des întâlnită, este publicitatea mascată. Deși aceasta este expres interzisă doar în domeniul audiovizualului (legea nr. 504/2002) putem considera că, atât timp cât drepturile apărate sunt aceleași, interdicția s-ar aplica în mod identic și pentru publicitatea din mediul online. Am în vedere aici dreptul consumatorului la o informare corectă.
Legea audiovizualului, care nu cuprinde însă în domeniul său și conțintul site-urilor, blog-urilor sau vlog-urilor, consideră ca fiind publicitate mascată orice comunicare cu scopuri publicitare nedeclarate, care poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa.
Prin urmare, orice comunicare în mediul online (fotografii, video, conținut site) care nu este etichetată clar ca fiind publicitate și, cu toate acestea, are un scop publicitar care poate induce în eroare destinatarii comunicării, constituie publicitate mascată. Se încadrează în această noțiune: (i) postarea unei fotografii sau a unui video în care persoana respectivă poate fi observată utilizând un anumit produs’; (ii) referirea, în cadrul unui articol, la anumite servicii și produse care nu au legătură cu tema, așa cum aceasta reiese din titlu.
[related]
Necesitatea distincției clare între conținutul comunicării din mediul online și anunțul publicitar conex rezultă și din principiile promovate de Interactive Advertising Bureau (IAB), o asociație al cărei scop este de a susține, proteja și promova dezvoltarea industriei de publicitate online. Astfel, conform principiului echilibrului, orice platformă de conținut ar trebui să păstreze un echilibru între zona de conținut editorial și zona de publicitate.
O condiție suplimentară mai este necesar să fie îndeplinită pentru a discuta de o publicitate mascată: cel care face comunicarea să urmărească obținerea unui folos material.
Atât timp cât persoana care face comunicarea în mediul online urmărește doar promovarea unor produse sau servicii preferate, fără a exista o înțelegere cu producătorul, distribuitorul sau prestatorul în acest sens, nu ne aflăm în prezența unei publicități mascate.
Nerespectarea interdicției privind publicitatea mascată este sancționată cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei, însă amenda este aplicabilă doar comerciantului care beneficiază de această publicitate mascată și nu persoanei care diseminează respectiva publicitate mascată în mediul online.
[readmore]
Nici legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, care ar trebui să protejeze consumatorul în mediul online, și nici ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorului, nu vin să aducă vreo noutate în privința publicității mascate din mediul online. Acestea conțin doar câteva dispoziții stinghere care interzic publicitatea de natură a afecta drepturile și intersele legitime ale consumatorilor.
Rămâne de văzut în ce măsură legislativul va reuși să actualizeze legislația în materia publicității și la particularitățile mediului online, fără a fi împinși de la spate de consecințele negative ale unor abuzuri ale beneficiarilor practicilor de publicitate mascată.
Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.