Cum au murit filmele siropoase care cucereau Hollywood acum un deceniu
Comediile romantice – așa numitele rom-com-uri – au explodat în anii ’80 și ’90 și au continuat să ia cu asalt Hollywood-ul până acum aproape un deceniu, când au dispărut.
Aceste comedii romantice erau cândva cam la fel de populare și dorite în cinematografe cum sunt filmele cu supereroi în prezent. Doar că s-au pierdut undeva pe drum – poate între suprasaturația de laitmotive siropoase și finaluri fericite și noua cultură a dating-ului online.
Dacă „Pretty Woman” „50 First Dates” au umplut sălile de cinema și portofelele producătorilor la vremea lor, astăzi ar aduce mai multe pagube decât succese.
Moartea rom-com-urilor a venit cândva în 2011, dacă ar fi să estimăm. Pe atunci, lumea încă mai savura filme precum „Crazy, Stupid, Love” și „Friends with Benefits”. Ulterior, în Statele Unite ale Americii au început să apară din ce în ce mai puține comedii romantice.
În 2013 și 2015, au mai apărut doar câte două astfel de filme pe an în SUA, iar în 2016 și 2017 câte unul. Dacă am da timpul în urmă cu 10 ani, am vedea că în SUA anului 2008 se lansau 17 comedii romantice.
De ce s-a întâmplat asta?
Preferințele publicului s-au reorientat către supereroi
Nu este un secret că la Hollywood, filmele nu mai apar ca simple produse de artă. Ele se integrează într-o logică a fluxului, în care prioritatea este profitul. Nu a fost dificil pentru mogulii domeniului să vadă că interesul publicului s-a mutat către tot ceea ce înseamnă supereroi.
Fie că îți plac sau nu filmele de la Marvel și DC, nu poți nega că sunt o mașinărie extrem de potentă de bani.
Nu este o coincidență că în 2011, anul în care gloria rom-com-urilor se stingea pe termen nedefinit, au fost lansate primele filme cu Thor și cu Captain America. În 2012, a apărut primul film Avengers, care a dezvăluit adevăratul potențial pe care îl au filmele cu supereroi în materie de box office.
Conform unui grafic de la Business Insider, numărul filmelor cu supereroi au ajuns să crească gradual și invers proporțional cu numărul de comedii romantice. În 2016 și 2017 s-au lansat câte cinci astfel de filme.
Cultura dating-ului contemporan diferă cu mult față de acum un deceniu
Atâta timp cât rom-com-urile au existat, au avut un mare lucru în comun: invariabil, protagoniștii se întâlneau în cel mai adorabil mod posibil. Acest clișeu atotprezent a primit și un nume – meet cute. Pe atunci, femeile visau să fie salvate pe stradă așa cum Matthew McConaughey a salvat-o pe Jennifer Lopez în „The Wedding Planner”.
Alte vise implicau să se afle ele în pantofii lui Autumn cea carismatică care era gata să o înlocuiască pe Summer în „(500) Days of Summer” sau să aibă parte de o întâlnire dramatică pe un vapor imens, à la „Titanic” (poate fără partea cu scufundatul).
Pe atunci, oamenii se așteptau să își întâlnească jumătatea într-un mod cât mai simpatic și mai neconvențional, iar un criteriu obligatoriu era ca acea primă întâlnire să aibă loc față în față. Doar că tehnologia nu mai are timp pentru așa ceva de câțiva ani încoace, iar mulți oameni nu mai au nici ei răbdare.
Aplicațiile de dating fac totul mai facil. Iar dacă treci de etapa găsirii unui partener, succes în a păstra focul aprins cu Facebook care stă lângă tine cu un furtun de stingere a incendiilor.
Noua structură a dating-ului a adus astfel o mare schimbare pe piața comediilor romantice. Producătorii au rămas în urmă cu ce înseamnă să ai un partener în acest deceniu. Și ce-i drept, ar fi cam greu să induci ideea de romantism cu un personaj care dă swipe pe Tinder sau care verifică în disperare profilul de Facebook al persoanei cu care urmează să iasă la întâlnire, pentru a vedea ce interese comune au.
Feminismul a ucis rom-com-urile
Aproape orice comedie romantică care a apărut până în 2010 ar fi profund criticată dacă ar apărea astăzi. Aceleași stereotipuri de gen care cândva făceau publicurile să râdă cu gura până la urechi ar primi astăzi doar grimase și comentarii acide.
Când o femeie se uita în 2001 la „Bridget Jones’s Diary” și îl vedea la final pe Colin Firth spunându-i lui Renée Zellweger că o iubește exact așa cum este, răsufla ușurată, realizând că dacă nu arată ca desprinsă de pe un poster de film nu este un păcat. Astăzi, Colin Firth ar fi primit o palmă și un „Nu am nevoie de aprobarea ta”.
Similar, dacă „The Proposal” ar fi încercat să prezinte astăzi același personaj jucat de Sandra Bullock în 2009, ar primi ochi dați peste cap și cam atât. În acest film, personajul feminin este șefa unei companii, iar trăsăturile principale de personalitate sunt lipsa de flexibilitate și încăpățânarea ridicolă. Personajul nu este cel mai plăcut și tot ceea ce face este să întărească ideea că femeile șefe sunt, fără excepție, nesuferite.
De „How to Lose a Guy in 10 Days” și suprasaturația sa de stereotipuri de gen nici nu mai are rost să vorbim – filmul acesta ar putea să facă o feministă din 2018 să își ia câmpii.
Adevărul e că în prezent, rom-com-urile așa cum le știm nu ar rezista. Ar eșua lamentabil la box office, dar asta nu înainte de a fi împroșcate cu noroi de mișcarea feministă.