Lucrurile fără de care nu putem trăi pe care bunicii nu le aveau
Bunicii noștri au trăit fără multe lucruri cu care astăzi suntem atât de obișnuiți, încât ar fi dificil să renunțăm la ele.
E amuzant cum tehnologia te face să uiți cum era pe vremea când nu exista. Mai știi cum era acum un deceniu, fără Facebook? Dar fără Google Maps? Bunicii noștri nu au știut vreodată cum este viața cu aceste lucruri și cumva au supraviețuit deceniilor.
Mai jos vei găsi o listă cu toate lucrurile mai mult sau mai puțin noi, de care noi beneficiem zilnic, dar la care bunicii noștri nici nu ar fi visat în tinerețe.
Smartphone-urile erau un vis îndepărtat
Bunicii noștri erau norocoși dacă aveau parte de un telefon fix pe vremuri. Unii din ei s-au adaptat vremurilor și și-au luat telefoane pe care azi le-am numi, cu indulgență, „cărămizi”. Majoritatea au rămas la ele, dar câțiva mai curajoși s-au avântat către smartphone-uri.
Mulți bătrâni se plâng că tinerii stau prea mult cu ochii în telefoane – și poate că e adevărat. Dar la fel de adevărat este că, dacă ar fi prins aceste smartphone-uri în gloria tinereței lor, nu le-ar mai fi considerat răul pe pământ.
Bunicii ajungeau la destinație fără Google Maps și GPS
Ai mai ajunge atât de ușor și la timp în toate locurile de care nu ai auzit dacă nu ai fi avut la dispoziție un dispozitiv GPS sau Google Maps? Fii sincer, probabil că nu. Google Maps este o binecuvântare pentru noi toți. Acum mult timp în urmă însă, oamenii încă foloseau hărți fizice și indicații de la străini pentru a ajunge unde aveau nevoie.
Acele hărți, deși utile la vremea lor, ar părea un coșmar astăzi – nu poți da zoom pe ele, nu poți alege opțiunea de Satellite View, nu poți vedea numele străduțelor mici și nici ale clădirilor mai puțin importante. Totuși, bunicii noștri se descurcau – dar mai mult ca sigur ar fi fost recunoscutători să aibă și ei GPS în tinerețe.
Cardurile de credit nu existau pe vremea bunicilor
Astăzi plătim foarte des cu cardul, fie că suntem la casele de marcat sau comandăm mâncare acasă sau cumpărăm diverse treburi de pe internet. E mai practic, mai ales de când au fost lansate și cardurile contactless. Plata cu cardul nu a înlocuit complet plata cash, dar ne-a făcut portofelul să nu mai fie un veșnic cămin pentru bancnote boțite și monede vechi.
Bunicii noștri nu aveau carduri și mulți au rămas fără până în ziua de azi. Oricât de practice ar fi cardurile, probabil încă posedă încă acel factor al misterului pe care orice tehnologie îl are pentru oameni odată ce aceștia trec de o anumită vârstă.
Lanțurile de restaurante au apărut abia după 1989
Cândva, restaurantele în sine erau niște rarități și chiar un lux. După 1989, au început să apară lanțurile de restaurante – întâi timid, apoi din ce în ce mai multe. Astfel, acum avem câte ceva pentru fiecare – McDonald’s, KFC, Pizza Hut, Jerry’s Pizza, Domino’s Pizza și Taco Bell fiind doar câteva exemple.
Azi avem de unde alege dacă vrem să mâncăm în oraș și nu vrem să cheltuim o căruță de bani, ca la un restaurant în toată regula. Bunicii noștri nu aveau această oportunitate, poate de aici și dezgustul mai mult sau mai puțin mascat al multora când le povestești despre vreun hamburger nou, adeseori însoțit de un „Tot mai bine merge o sarma”.
Bunicii își făceau temele și fără Wikipedia
Nu contează dacă în liceu ai fost cel mai bun sau cel mai prost, cel puțin o dată trebuie să fi folosit Wikipedia pentru o temă sau un proiect. Pe Wikipedia găsești cam toate informațiile pe care le poți visa, pe subiecte din mii și mii de domenii. Deși uneori găsești și informații luate din surse îndoielnice, Wikipedia este o resursă care e mereu acolo când ai nevoie să termini un referat în timp record.
Pe vremuri, Wikipedia nu era nici măcar un vis îndepărtat. Bătrânii de astăzi erau nevoiți să caute pe vremuri în cărți informațiile de care aveau nevoie pentru a duce la bun sfârșit temele. Era o muncă asiduă, dar firească în lipsă de altceva. Wikipedia, cu toată multitudinea de informații servite de-a gata, a plantat în generațiile tinere o oarecare delăsare, de care cei mai mari nu uită niciodată să se ia.
Hypermarket-urile sunt ceva nou pentru bătrâni
Astăzi, avem multe lanțuri de hypermarket-uri care împânzesc orașele. Versiuni mai mici ale acestora ajung să răsară chiar și în comunele orașelor, amenințând longevitatea magazinelor de cartier și „de colț”. Hypermarket-urile au multe avantaje – prețurile sunt mai mici decât la magazinele mai mici, varietatea de produse este mai mare, există sisteme de fidelizare a clienților prin vouchere și multe altele.
Acum multe decenii însă, bunicii nu aveau hypermarket-uri. Cumpărăturile se desfășurau în magazine mici și în piețe. Varietatea de produse era infinit mai mică decât astăzi, dar nu a murit nimeni din această cauză.
Bunicii noștri nu visau la Social Media
Nu putea să lipsească de pe această listă. Social Media vine în multe forme – Facebook, Instagram și Twitter fiind doar câteva din ele. În ultimii zece ani, au devenit aproape un apendice al persoanei noastre. Dacă nu exiști în spațiul online, devii automat un outcast, o ciudățenie a naturii. După cum probabil îți amintești dacă te-ai născut înainte de anii 2000, lucrurile nu au fost mereu așa. Oamenii știau să comunice eficient și fără un ecran intermediat.
Bunicii noștri nici nu visau la era social media în tinerețe. Lucrurile erau cu mult mai simple atunci, când like-urile și funcția de seen nu existau și când comunicarea se făcea într-un mod autentic și organic. În multe feluri, social media ne-a adus mai aproape – dar în același timp, ne-a și îndepărtat periculos de mult unii de alții.