E timpul să consider realitatea virtuală o inovație. Acestea sunt motivele

Conceptul de realitate virtuală a devenit foarte uzitat în ultimii ani. Asta deși foarte puțini l-au experimentat și mai puțini au fost încântați de experiența respectivă.

La câțiva ani după prima interacțiune cu un headset VR, am devenit adept al acestui trend. Bucuria mea nu are legătură cu jocurile sau „experiențele” promovate intens în fiecare colț al internetului.

Vânăm surse de divertisment de parcă ar fi droguri. Fiecare gest de scroll obsesiv compulsiv pe care îl facem pe feed-ul de Facebook sau Instagram are legătură cu o nevoie lăuntrică de eliberare a endorfinelor. Nici nu contează dacă respectiva fixație este sau nu satisfăcută.

Te uiți la ceas și au trecut 30 de minute fără să primești un like în plus la pozele tale din vacanță. Rețelele sociale omniprezente pe telefoanele multora dintre noi pot sunt menite să-ți ofere bucurie prin prisma prietenilor tău virtuali.

Cu ce să ungi carnea de porc înainte de a o băga la cuptor. Sarea și piperul nu fac totul, acesta ingredientul care îi va da un gust special

Rețeta originală de salată de boeuf. Se pune sau nu mazăre?

Realitatea virtuală este o sursă de divertisment diametral opusă bucuriilor pe care le obții dintr-un scroll pe Facebook, dintr-un joc pe consolă cu prietenii care te ironizează pe canapea sau dintr-un film cu persoana iubită alături. Realitatea virtuală este doar pentru tine și, deși s-ar putea să te izoleze de oamenii din jur, mulți ar fi de părere că rețelele sociale sunt la fel de eficiente în aceeași direcție.

Diferența este că, în momentul în care ți-ai pus headsetul de realitate virtuală, te-ai transpus voit într-o lume doar a ta, indiferent dacă ai făcut-o pentru 15 minute sau patru ore.

Realitate virtuală: primul contact

În urmă cu aproximativ un an, am avut ocazia să testez un kit PlayStation VR pe parcursul câtorva săptămâni. La momentul respectiv, era cea mai accesibilă soluție de realitate virtuală pe care putea să o ai în casă și care nu implica să-ți împânzești o cameră cu senzori pe localizare.

Puteai să stai pe un fotoliu sau pe o canapea și să fii transpus într-o aventură suprinzător de verosimilă cu o grafică mai mult decât decentă, în cea mai mare parte a cazurilor.

Din păcate, primele experimente nu au fost foarte plăcute. În cazul jocurilor cu foarte multă acțiune, sărituri, trânte sau explozii, era aproape imposibil să nu amețești un pic. În teorie, ar fi trebui să iei pauze destul de dese, după maxim 15 minute de joacă. Din entuziasm sau inconștiență, nu am respectat respectivul avertisment și după vreo 40 de minute, când mi-am dat jos headsetul, era să cad din picioare.

M-am întins un pic pe pat. Sentimentul a fost foarte similar cu perioada de recuperare după ce ai băut cam mult cu câteva ore înainte. Am pus o mână pe podea să am o referință vizavi poziția solului.

Tot atunci însă, am experimentat și cealaltă parte a PS VR. Kitul de realitate virtuală de la Sony îți permite să te joci titlurile care nu au fost optimizate pentru VR pe un ecran de cinematograf pe care îl ai în fața ochilor.

Respectivul ecran se mută în funcție de poziția capului și este ca și cum ai fi singur cu cea mai imersivă experiență de gaming pe care ai trăit-o. Probabil că este similară cu situația în care îți cumperi un proiector Full HD cât se poate de capabil și îl utilizezi într-o cameră imensă cu întuneric perfect, fără nimic altceva. Mi-a plăcut mult.

Am terminat Uncharted 4 în condițiile alea și pot să spun că am fost mai atent la poveste și mai imun la distrageri.

Realitate virtuală: Divertismentul doar pentru tine

Întotdeauna am avut o fascinație pentru ecranele de mari dimensiuni. Când mergeam la cinema mai des, spre deosebire de majoritatea participanților la vizionare, nu mă feream să stau mai aproape de ecran, să fiu învăluit în respectiva experiență.

Probabil și pentru că știam la momentul respectiv că este foarte improbabil să trăiesc o experiență similară în confortul căminului. Între timp, m-am bucurat și de așa ceva acasă, dar nu mă așteptam să fie atât de ieftin.

În 2011, cei de la Sony au lansat gadgetul de mai sus. Intitulat Sony HMZ-T1 Personal Viewer, respectivul dispozitiv avea un preț de aproximativ 1000 de dolari, nu era deloc portabil și nu ascundea vreun calculator ultra-performant la interior.

Singurul lucru pe care făcea era să preia un semnal HDMI prin intermediul cutiuței din dreapta și să-ți servească fluxul video 2D sau 3D pe un ecran de mari dimensiuni pe care îl vedea în fața ochilor în momentul în care îți puneai headset-ul cu pricina pe ochi.

Nu făcea minuni, dar din lipsă de alternative, era cât se poate de original și revoluționar, aș putea spune. Pe de o parte, nu a reprezentat un succes răsunător la public, dar incorpora ceva din ideea actuală de VR care m-a fascinat la el.

Cei de la Sony au făcut probabil suficient de mulți bani din el, încât i-au creat un urmaș intitulat HMZ-T2, în 2013. Între timp gadgeturile cu pricina au trecut în neființă și mă bucur acum că am avut lucidiat să nu fac vreo investiție inconștientă într-un produs imposibil de justificat în 2018.

Realitate virtuală: Oculus Go este un spectacol, având în vedere prețul

Când a fost anunțat Oculus Go de către cei de la Facebook, nu am știut ce să cred. Dintr-un punct de vedere, părea prea bun ca să fie adevărat. În teorie, ar fi trebuit să ofere aceeași experiență pe care o obții cu un Samsung Gear VR, dar la un sfert din preț, într-un pachet mai confortabil și cu un portofoliu de aplicații mai mare.

Costă 200 de dolari sau 200 de euro, în funcție de unde îl cumperi. Pe când o experiență completă Gear VR, cu un smartphone de ultimă generație de la Samsung, se reflectă într-o investiție de aproximativ 800 de euro. Micuțul Oculus Go este fără fire, nu trebuie să conectezi nimic la el decât pentru a-l alimenta cu energie electrică, iar autonomia de aproximativ patru ore este mai mult decât decentă, în cazul în care vrei să revezi Titanic în 3D, singur, într-o seară.

Oculus Go este disponibil în două versiuni, de 32GB la 199 de dolari sau 64GB la 249 de dolari. Creierul întregi afaceri este un Snapdragon 821 de la Qualcomm, un procesor de top de acum doi ani pe care l-ai întâlnit în telefoane precum Google Pixel XL, OnePlus 3T sau LG G6 Plus. Ecranul folosit care e central pentru o experiență VR de foarte bună calitate este un fast-switch LCD cu o rezoluție de 2560 x 1440 WQHD și o densitate de pixeli de 538ppi.

Alimentarea se realizează prin microUSB și durează mai puțin de o oră. Are o ieșire standard de căști stereo. Controllerul folosește o baterie AA și m-aș fi bucurat să includă un acumulator încărcabil. În altă ordine de idei, la cât de puțin mă joc, folosesc bateria inclusă în cutie de aproximativ o lună și încă nu s-a descărcat.

Aș vrea să insist un pic pe sunet. Deși sunt foarte pretențios când vine vorba de experiențe audio, Oculus Go se aude surprinzător de bine. În teorie, difuzoarele ascunse la baza benzilor care îți vin pe după ureche oferă „buil-in spatial audio”.

Nu știu exact care sunt tertipurile tehnologice la care au apelat cei de la Facebook pentru materializarea acestui concept, dar ideea de spațialitate a sunetului este verosimilă, în contextul în care nu-ți bagi niște căști in-ear și nici nu ești desprins complet de sunetul exterior. E ca și cum ai avea niște boxe în apropiere în cameră, pe care nu le-ai dat foarte tare.

Realitate virtuală: Cum m-a câștigat Oculus Go

La aproximativ 900 lei, Oculus Go nu este o achiziție de impuls pentru cei mai mulți internauți. Având în vedere calitatea experienței de realitate virtuală, prețul este infim. Eu îl folosesc aproape exclusiv pentru filme seara, pentru a nu-mi deranja soția și este cea mai plăcută experiență de vizionare pe care am crezut vreodată că o voi trăi acasă.

Am stat și trei ore cu casca pe ochi, fără să simt un discomfort, o amețeală sau un alt tip de senzație ciudată.

Interfața este una cât se poate de ușor de înțeles. Aplicațiile gratuite sunt surprinzător de multe și ar fi păcat să nu le experimentezi pe toate, dacă îți permite timpul. Procesul de instalare se desfășoară prin aplicația Oculus pentru Android sau iOS. După configurarea inițială însă, poți achiziționa jocuri sau aplicații direct din headset folosind un cod PIN pe care ți l-ai definit in-app. Nu ai cum să te încurci și nici nu ai de ce să citești manualul.

Sunt fan Netflix și Hulu pe Oculus Go. Aplicațiile sunt surprinzător de bine finisate și ai impresia că te uiți la un ecran de cinci metri în diagonală într-o vilă pe marul răului de la distanța perfectă, în așa fel încât să nu fii nevoit să miști capul pentru a parcurge întreaga imagine.

Skybox VR Video Player este perfect dacă vrei să redai filme din rețea, de pe un NAS sau server UPnP. Funcționează și în cazul în care îți copiezi filme prin microUSB direct pe headset în orice format cunoscut, 2D, 3D sau VR. Dacă ari fi să recomand câteva jocuri sau experiențe pe care le-am trăit cu Oculus Go, Rush este spectaculos, Epic Roller Coasters trebuie încercat iar de la Tomb Raider s-ar putea să amețești.

În cazul în care vrei să te lauzi un pic unor prietenis sau să introduci în ceea ce înseamnă VR, Henry este o experiență gratuită care a luat premiul Emmy și funcționează perfect pe Go.

În final, realitatea virtuală nu este pentru toată lumea și nu cred că va fi niciodată, indiferent cât de mari vor fi investițiile pentru a-i spori calitatea sau confortul oferit utilizatorilor. Oculus Go este însă o jucărie imersivă care vine la pachet cu combinația perfectă între divertismentul pe care îl cunoști și o serie de experiențe revoluționare.

Dacă îl cumperi doar pentru filme, ca mine, te vei entuziasma ca un copil mic în momentul în care l-ai pus pe ochi pentru prima oară pentru a te uita la un episod din The Expanse pe un ecran nețărmurit.