Dintre piețele cu tehnologie, pe foto-video schimbările vin cel mai greu. Poate că-i din cauza utilizatorilor conservatori, poate e datorită longevității mai mari a echipamentelor, certitudinea e doar că schimbările mari vin greu. Canon încearcă acum să facă asta cu EOS R.
După film, fotografia a fost dominată de digitalul din DSRL-uri. Canon și Nikon sunt cele mai cunoscute branduri și până acum doi-trei ani nu prea aveau concurență. O parte din concurență încerca să scape de faliment (Leica), o altă parte închidea fabrici de filme și încerca să înțeleagă digitalul (Fujifilm, Kodak), iar o minoritate lucra la un sistem nou, independent de-o singură companie (micro four thirds pe Olympus și Panasonic).
[related]
În acest context, DSLR-ul a crescut enorm, acolo unde Canon e lider și Nikon pe locul doi. Totuși, ultimii cinci ani au fost remarcabili datorită acestor patru companii: Sony (cu un mirrorless full frame), Panasonic și Olympus (cu sistem mirrorless nou, montură și suport pentru obiective), Panasonic (pentru videografi) și Samsung (cu modelul NX1 – excelent pe video și cu vreo doi ani înaintea tuturor cu poziționarea și funcționalitățile).
Bun, în 2018, Samsung nu mai există pe zona asta, Panasonic plănuiește să lanseze un mirrorless full frame, Olympus încă se laudă cu obiectivele, Sony ia în ritm accelerat din piața Canon și Nikon de profesioniști și aceste două ultime companii au anunțat camere foto mirrorless full frame.
Am văzut camera și am avut ocazia s-o folosesc o zi. Partea și mai bună e c-am ajuns la ea după aproape două luni cu Sony, așa că am reușit să comparația pe care o va face aproape toată lumea. Avantajul Canon e că, spre deosebire de Nikon, sistemul precedent de mirrorless e mult mai serios decât ce-a reușit vreodată seria Nikon 1.
Canon EOS R e la precomandă din 12 septembrie. În magazine din 9 octombrie:
În magazine din decembrie:
Canon EOS R reprezintă, în primul rând, un sistem nou și abia apoi e vorba despre cameră. Senzorul e de 30 megapixeli (ca cel de pe Canon 5D Mark IV), ecranul are 3,2 inci, e articulat și tactil, vizorul e electronic cu o rezoluție de 3,69 milioane puncte, bateria este aceeași de pe 5D Mark IV și filmează Full HD la maximum 60 fps și 4K la maximum 30 fps în format H.264 și 480 Mbps. Are un singur slot de card, port USB-C, un mini-HDMI și dispune de Wi-Fi și Bluetooth.
Pe baza acestor specificații e la nivelul tuturor camerelor mirrorless full frame din piață. Nimic mai bun, nimic mai puțin. Trebuie, totuși, abordată prima problemă: videografia.
Cele mai mari supărări din partea videografilor au fost: modul crop pe 4K, lipsa modului 120 fps pe Full HD și lipsa unui al doilea slot pentru card. Philip Bloom și Andrew Reid au scris în detaliu despre asta. Eu încerc să rezum. Canon a introdus sistemul EOS R ca un prim pas spre viitorul în care fotografii și videografii trebuie să aibă parte din performanță în aceeași cameră versatilă.
Crop-ul în video 4K înseamnă că din tot senzorul full frame, camera face un zoom de aproape 1,8x și abia apoi filmează. Astfel, obiectivele wide (sub 24mm) nu mai oferă acel unghi larg. Totodată, calitatea imaginii scade, cum se întâmplă pe crop. În fapt, la capitolul acesta, Canon EOS R e similară 5D Mark IV.
Lipsa celui de-al doilea card înseamnă că tot conținutul e într-un singur loc, fără backup, fără posibilitatea de-a face schimb între carduri în funcție de fluxul de lucru. E un inconvenient atât pentru fotografi, cât și pentru videografi. Și e un inconvenient pentru că: toate celelalte alternative au slot dual și Canon deja oferea două sloturi pe celelalte camere premium.
În fine, Full HD la 120 fps e un minus în comparație cu ceilalți doi concurenți. Nu e un dezavantaj așa de mare, dar devine o problemă prin comparație. Totodată, EOS R nu are stabilizare optică în cameră (doar pe obiectiv, ca până acum). Canon promite stabilizare digitală bună pe video, dar, la fel ca în fraza precedentă, devine o problemă când vezi ce are concurența. Iar stabilizarea digitală in-body e utilă atât pe video, cât și pe foto.
Canon a început conferința de prezentare a noului model cu o trimitere la gama EOS lansată în 1987. Da, au trecut 31 de ani și acum susține că prin noul sistem se pregătește de viitor. A folosit, pentru prima cameră, un senzor bun, un procesor de imagine performant, o baterie decent de mare, funcționalități deja elementare (Wi-Fi, ecran tactil și rabatabil, și adaptoare lansate odată cu noul sistem) și un obiectiv high-end care să atragă atenția.
Canon EOS R mizează, în principal, pe viteza de focalizare. Compania susține că reușește focus în 0,05 secunde, are 5.655 puncte de focus (practic, tot ecranul – 80% pe orizontală, 100% pe verticală) și focalizare în low-light cu până la șase trepte. Cel puțin la capitolul acesta pot spune că rezultatul e pe măsura laudei. Camera focalizează mult mai repede decât un Sony A7 III și, în unele cazuri, mai repede decât un DSLR.
Cum e posibil să fie mai rapidă decât un DSLR? Ei bine, datorită tehnologiei mirrorless și pentru că nu mai e camera dependentă de oglindă. Vizorul electronic, sau ecranul, te ajută să vezi și atunci când e prea întuneric și cel puțin la capitolul focus Canon a reușit să livreze fără minusuri.
Ca ergonomie, EOS R e un pic mai mare decât un Sony și mai mică decât un 5D Mark IV. „Se simte bine?”, ai putea întreba. Se simte, are un grip mare cu aproape același simț al controlului ca la un DSLR high-end. În fapt, e ca și cum ai tăia cam jumate dintr-un 5D și i-ai pune obiectiv. Nu iese din norma altor camere mirrorless, dar se remarcă prin două avantaje: ecranul de lângă vizor (alb sau negru în funcție de lumină) și un inel de control (denumit chiar Control Ring) pe obiectivele noi (inclusiv adaptor cu așa ceva).
Ecranul acela îmi lipsește pe Sony, de exemplu, și ar trebui să existe pe aproape toate camerele foto dedicate profesioniștilor sau entuziaștilor (sau pe orice cameră care costă mai mult de 1.500 de euro). Inelul de control e inovația Canon, dacă vrei s-o numești așa. Practic, la capătul obiectivului, după inelele de focus și de zoom mai e încă unul pe care îl poți personaliza din cameră. Poți pune pe el diverse controale, de la deschidere la viteza de declanșare și chiar compensarea expunerii. Abia după ce îl folosești te întrebi de ce nu există pe toate obiectivele și camerele. Alături de acest inel mai e un buton lângă vizor (personalizabil, desigur). E tactil și destul de eficient pentru oricine are nevoie de controale la îndemână.
Se impune o revenire la discuția despre montura RF. E nouă, sunt doar patru obiective pentru ea și e proiectată pentru sistemul mirrorless. De fapt, miza nu e acum EOS R, ci fix montura. Peste un an, foarte probabil, vom vedea o cameră nouă mirrorless. EOS R are menirea să familiarizeze publicul devotat Canon cu noul mediu (de unde și adaptorul cu inel de control și disponibilitatea încă de acum a adaptoarelor).
Prima miză e migrarea de la DSLR-uri (ca 6D sau chiar 7D) către noul echipament. Din fericire pentru acest producător, s-a bucurat de prima poziție pe piață atât de mulți ani, că acum are o bază imensă de utilizatori pe care să-i țină aproape. Nikon e în aproximativ în aceeași poziție, ceea ce nu se poate spune despre Panasonic sau Sony care au trebuit să-și construiască masa de utilizatori. În acest caz, Canon pornește cu acest avantaj deloc de neglijat.
A doua miză e că are nevoie de ceva în lupta cu Sony (și, mai nou, Nikon).
Ca obiective, RF debutează cu: 35 mm f/1.8 macro IS STM, 28-70mm f/2L USM, 50mm f/1.2L USM și 24-105mm f/4L USM. Practic, primele trei acoperă majoritatea nevoilor. Și da, costă enorm, în special cel de 50mm. Da, au fost anunțate și adaptoarele.
Cu fiecare cameră foto mirrorless pe care am folosit-o am avut teama că nu va focaliza, uneori, suficient de repede. Aici nu mă refer la situații dificile, noaptea sau în încăperi întunecate, ci ziua, dimineața sau seara, și că s-ar putea să-i ia prea mult timp. Până acum, Panasonic și Sony, pe ultimele modele, se descurcă decent, dar sigur e loc de îmbunătățire. La acest capitol, EOS R se descurcă mai bine.
Nu știu cum vor arăta testele de performanță pe focus, dar în folosire cu punct de focalizare pe centru se descurcă excepțional. E rapid, precis și dă, într-o anumită măsură, aceeași încredere ca un DSLR. Am folosit camera împreună cu obiectivul de 50mm și sigur ajută și el. Chiar și așa, cel puțin pentru focalizare (și fotografie) EOS R e o cameră excelentă. În fapt, cel puțin pentru publicul devotat de fotografi, Canon a livrat un echipament excelent. Ca autonomie am ajuns la aproape 1.200 de cadre trase (JPG + RAW) până s-a descărcat.
Problematică mai e și lipsa stabilizării in-body. Dacă ar fi fost doar un experiment, o idee de ignorat, era de înțeles, dar pe camere de la Olympus sau Sony și-a demonstrat utilitatea. Mai mult, Panasonic face ceva și mai frumos: stabilizarea din obiectiv cuplată cu cea din cameră. Tehnologia e aici, nu trebuia ignorată. Fotoreportajul făcut în mină, în România, ar fi folosit la maximum un sistem de stabilizare.
Marile minusuri de pe video rămân. Poate că sunt acolo, deoarece Canon nu vrea să piardă utilizatori din zona scumpă, de la seria C. Poate că nu vede încă o miză (ceea ce ar fi tare ciudat, dat fiind cât de popular a fost modelul 5D Mark II pentru videografi). Sau poate că, până la urmă, a încercat doar să livreze o primă cameră care bifează cele mai importante capitole și de acum începe maturizarea sistemului RF.
Fotografii realizate cu Canon EOS R (mai multe imagini la finalul articolului).
Canon EOS R nu trebuie privită ca o revoluție, nu acum. E o cameră remarcabilă, își face treaba, vine la pachet cu niște compromisuri și nu e deloc ieftină. E bine că există, pentru că o piață fără concurență ar fi leneșă, învechită și deloc încântătoare. Următorii 10 ani, începând din 2019, vor fi ai „noului val” din fotografie. Sony are un avantaj. Panasonic alt avantaj. Nikon și Canon sunt în poziția în care trebuie să demonstreze că pot. Apoi vin toți ceilalți.
E rău că prețul este mare. Camera ajunge la 2.730 de euro și niciun obiectiv „de start” nu e mai ieftin de 600 de euro. Totuși, prețul e o parte din poveste: dacă ar fi mic, cui i-ar păsa? Dacă e mare, atunci înseamnă că trebuie să reprezinte ceva.
[related]
Ce-i mai trist, dar independent de producători, e că ne afundăm într-o lume a adaptoarelor. De la producătorii camerelor până la producători terți de obiective, ritmul de lansare e lent și oferta e limitată. Aici, Nikon și Canon au avantajul zecilor de modele de obiective deja lansate. Adaptorul va deveni, deci, o parte extrem de importantă pe care s-o atașezi de-o cameră mirrorless.
P.S.: camerele mirrorless full frame, de la producători atât de mari, arată că au început să devină serioși cu privire la această tehnologie. De aceea e important că în 2018 au trecut și cele mai mari două nume în tabăra mirrorless și nu cu produse de-o calitate îndoielnică.