Evenimentul catastrofal care a influențat până și clima, dar lumea nu știe de el
Erupția muntelui Tambora a fost o catastrofă pentru Indiile de Est Olandeze, însă consecințele sale devastatoare au fost resimțite în întreaga lume.
Erupția muntelui Tambora din 1815 a fost una dintre cele mai puternice din istorie. Muntele Tambora se află pe insula Sumbawa din Indonezia, dar atunci făcea parte din Indiile de Est Olandeze.
Pe data de 5 aprilie a avut loc o primă erupție, însă apogeul a fost atins pe 10 aprilie. Atunci, trei coloane de flăcări s-au ridicat în aer și s-au contopit. Tot muntele a fost transformat într-o masă curgătoare de „foc lichid” care a înghițit satul Tambora. Sunetul exploziei a fost auzit la o distanță de mai bine de 1.600 de km, iar întunericul nu s-a ridicat timp de două zile.
Explozia, fluxurile piroclastice și tsunami-urile care au urmat au ucis cel puțin 10.000 de persoane și au distrus casele a încă 35.000 de locuitori.
Mulți experți susțin că erupția Muntelui Tambora a fost cea mai devastatoare din istorie deoarece a emanat aproximativ 150 de km cubi de cenușă și alți aerosoli precum sulful în atmosferă. Din păcate, acest renume a fost câștigat deoarece repercusiunile nu au fost doar locale.
Acele materiale s-au combinat cu gazele atmosferice și au împiedicat lumina Soarelui să ajungă pe Pământ. De asemenea, explozia a redus temperatura medie globală cu trei grade Celsius. Efectele imediate au fost simțite cel mai mult în Sumbawa și insulele vecine. Aproximativ 80.000 de persoane au murit de boli și foamete, din cauza culturilor care nu se mai puteau dezvolta.
În 1816, Europa de Vest și America de Nord-Est au experimentat perioade sporadice de ninsori și temperaturi scăzute în iunie, iulie și august. Aceste evenimente climatice au dus la distrugerea culturilor și la foamete, anul 1816 rămânând în istorie ca „anul fără vară”.
În ciuda efectelor sale devastatoare, evenimentul este puțin cunoscut. De fapt, savanții au asociat scăderea temperaturii globale cu erupția vulcanică abia în 1914, când oamenii de știință aveau instrumentele necesare pentru a studia fenomenul.