Cum a ajuns internetul să dezvolte monstruos cultura vanității

Oamenii au căutat dintotdeauna să arate mai bine – de la rujurile din pietre prețioase amestecate cu plumb alb din antichitate și până la infinitele posibilități din prezent. Totuși, niciodată standardele nu au fost ridicate atât de sus, iar aparențele nu au părut nicicând mai importante. Trăim scufundați într-o cultură a vanității și ne place.

Nu este neapărat un lucru rău să vrei să arăți mai bine și, într-o măsură mai mare sau mai mică, o facem cu toții. Când te simți confortabil cu felul în care arăți, e firesc să ai mai multă încredere în tine și să te simți de parcă lumea e a ta – și cine nu vrea să se simtă așa?

Există o linie fină între asta și a-ți lăsa stima de sine să fie direct proporțională cu felul în care îți percepi înfățișarea.

Femeile și bărbații deopotrivă au ajuns victime ale vanității fără ca măcar să realizeze. La bărbați presiunea este ceva mai lejeră, deși nu inexistentă. În cazul femeilor, presiunea e intensă și răspândită din toate punctele cardinale, iar ele nu fac cu adevărat ceva pentru a se lupta cu ea. Se plâng de ea, o contestă, dar de cele mai multe ori îi cedează. Când am devenit așa?

Calitatea aerului din Capitală s-a înrăutățit considerabil. Principala sursă de poluare

Cum arăta în tinerețe Angelina Jolie. Imagini de colecție cu celebra actriță

Camera frontală pe un telefon a deschis lumea vanității pe internet

Cândva, prin 2001, românii au făcut cunoștință cu primele telefoane cu camere. Noutatea a prins. Oamenii întorceau camera spre ei, apăsau pe buton și sperau să fi ieșit o poză în care să nu li se vadă doar jumătate de față.

Erau poze distractive, inofensive, mai mult la mișto – ce ar fi putut merge prost?

Cândva în 2005, au apărut în România și primele telefoane cu camere frontale. Brusc, oamenii se puteau admira ca în oglindă și să se surprindă din acele unghiuri pe care le consideră ei favorabile. Pozele nu erau prea grozave și păreau făcute cu o cizmă high-tech, dar nu conta asta.

Apoi producătorii de telefoane mobile au început să îmbunătățească aceste camere frontale. Încet-încet, fotografiile au ajuns să arate mai prezentabil. În 2011 aveam deja camere frontale de 2 megapixeli. Nu mai aveam poze ca vai de ele, așa că trebuia să facem ceva cu asta.

Așa că am început să le postăm pe ceea ce era pe atunci pentru români the next big thing: pe Facebook. Românii care apucaseră deja să migreze de pe bătrânescul Hi5 pe Facebook cu un an în urmă au sărit cu like-uri și au început să posteze și ei același tip de poze – numite neoficial „selfie-uri”.

Întregul internet a râs când au apărut imagini cu prototipul pentru selfie-stick prin 2012. Doi ani mai târziu, toată lumea avea unul. În 2013, termenul „selfie” a fost oficial recunoscut de Dicționarul Oxford, iar de atunci nu a mai fost cale de întoarcere.

Standardele au întrecut limita ridicolului atunci când operațiile estetice pentru femei au devenit mainstream

Pentru a înțelege care e treaba cu operațiile estetice, ne întoarcem din nou puțin în timp. Prin anul 2000, majoritatea oamenilor nu căutau procedee invazive pentru a părea mai frumoși, Pe atunci, operațiile estetice erau menite să repare semnele apărute în urma unor accidente, boli, malformații și altele din această arie.

Vedetele de la Hollywood își făceau însă asemenea operații dinainte de anul 2000. După schimbarea mileniului, din ce în ce mai multe femei celebre au început să apeleze la chirurgia plastică, pentru operații de tot felul – de micșorare a nasului, de mărire a buzelor și a sânilor, de liposucție.

Motivele erau multe și variate, iar unul din ele este că Hollywood-ul era în apogeul perioadei sale de „glorie”, când bărbații trăgeau sforile, iar femeile se lăsau trase de acestea.

Pe atunci erau multe fail-uri când venea vorba de operații, majoritatea în domeniul măririi sânilor.

Pentru a înțelege cât de mult a evoluat această operație pentru a oferi un aspect cât mai natural (chiar dacă plasticul e plastic oricât ai încerca să o întorci), este suficient să vezi o poză cu Victoria Beckham din 2004 și una cu Emily Ratajkowski din prezent.

Popularitatea acestor operații a modelat un nou standard de frumusețe, care persistă și astăzi – cel al femeii cu buze pline, sâni mari, talie mică, fund perfect bombat, abdomen fără vreo urmă de grăsime, și fără de vergeturi sau celulită. Noul ideal a traversat Hollywood-ul și oceanele și a ajuns inevitabil și la noi. Ce e mai trist este că multe fete și femei, fie că sunt sau nu persoane publice, au luat aceste standarde de bune, fără să le pună sub lupa analizei.

Și astfel ne întoarcem în prezent. Dacă privim spre Statele Unite ale Americii, vom vedea cum corectitudinea politică s-a infiltrat în standardele de frumusețe de acolo. Într-o încercare de a mulțumi și capra și varza, americanii au ajuns să aprecieze femeile, indiferent de forma și greutatea lor. Însă corectitudinea aceasta este sufocată de ipocrizie, deoarece idealurile feminine de acolo rămân femeile din familia Kardashian – femei care sunt faimoase pentru multitudinea de operații estetice și pentru faptul că sunt populare făcând… ei bine, nimic, dacă este să fim sinceri.

Dezechilibrul dintre așteptările create pe internet nu ajută

Am spus mai devreme că și bărbații și femeile sunt supuși acestei culturi a vanității, în care trebuie să arăți bine cu orice preț. Totuși, bărbații nu se află sub o presiune atât de puternică, atât de nemiloasă.

Idealul masculin e reprezentat de un bărbat overly-manly, cu mușchi bine definiți, cu ochi pătrunzători și eventual cu barbă de pădurar. Dar cumva, acest ideal nu este băgat pe gât cu forța așa cum este cel feminin. Nu mă credeți?

Emisiunile românești la care te uiți în diminețile sau serile triste au mereu câte una sau două domnișoare tunate așa cum se cuvine, care sunt puse alături de cel sau cei care prezintă strict pentru decor.

Marile afișe publicitare care împânzesc fațadele mall-urilor și pereții culoarelor de la metrou au de cele mai multe ori femei în lenjerie intimă, dar niciodată bărbați. În cazul excepțional în care apare și un bărbat, el este de obicei îmbrăcat și se află într-o poziție de dominanță.

Încă există emisiuni care judecă femeile după cum arată și după cum se îmbracă, dar nu există niciun echivalent pentru bărbați.

Oricum am da-o, femeile sunt cele care sunt privite drept obiecte sexuale, nu bărbații – iar asta spune multe.

Rețelele sociale de pe internet rotesc fericite cercul vicios al vanității

Mulțumită Facebook și Instagram, avem și un loc unde să arătăm cât de preocupați suntem de cum arătăm. Nu mai există acea sfială specifică anului 2011, când ezitam să punem selfie-uri pe Facebook, de teamă să nu arătăm ridicol.

Ba mai mult, acum avem o întreagă platformă – Instagram – pe care o folosim pentru a posta poze cu noi și a ne holba la poze cu alții ca și cum ar fi cel mai firesc lucru. Această platformă a dat naștere așa-ziselor modele de Instagram, care – dacă se încadrează în standardele de frumusețe și au și urmăritori – sunt recrutate de companii de care nu a auzit nimeni pentru a le face reclamă la produse.

[readmore]

Adevărul e că suntem deja conștienți că suntem prinși într-un cerc vicios al narcisismului și al voaiorismului uman, deși nu o spunem cu voce tare mereu. Dar la fel de adevărat este că nici nu căutăm să ieșim în vreun fel din el.

Fotografia din deschidere este o creația a lui Jim, care desenează în Paint. Afli mai multe despre el din acest articol PLAYTECH.