Paleontologia viitorului: când știința vechiului întâlnește știința noului

Cu toate că paleontologia și viitorul par a fi termeni diametral opuși, tehnologia pătrunde și în această sferă din ce în ce mai mult, iar asta nu poate decât să transforme știința, atât pentru cercetători, cât și pentru vizitatorii muzeelor.

Pentru că vorbim de un subiect care poate că este mai puțin cunoscut decât altele, ar fi indicat să facem și o introducere în ceea ce privește paleontologia. Aceasta este știința care se ocupă cu studiul vieții existente înainte de începutul epocii holocene (acum aproximativ 11.700 de ani). Paleontologia nu este neapărat o știință nouă, existând dovezi că a fost practicată chiar și în urmă cu 2.500 de ani. În principiu, sunt studiate fosilele descoperite în diverse locuri ale lumii, întrucât acestea pot oferi o mulțime de informații diverse cu privire la condițiile de viață de pe planetă, din trecut.

Cine are de câștigat

Paleontologia poate beneficia de tehnologiile prezentului și ale viitorului într-o multitudine de moduri, iar beneficiile vor putea fi observate nu doar de cercetătorii care efectuează muncă de teren sau de laborator, ci și de vizitatorii muzeelor unde sunt găzduite exponate. Îndeosebi pentru aceștia din urmă, lucrurile se vor schimba radical și vom avea parte de experiențe cu adevărat captivante atunci când pășim într-un muzeu, totul datorită tehnologiei.

Imprimantele 3D și dinozaurii

Imprimantele 3D sunt deosebit de utile când vine vorba de dezvoltarea paleontologiei, deoarece ne vor ajuta să realizăm și să observăm, în cele mai mici detalii, schelete de vietăți de mult dispărute. Spre exemplu, fosilele de dinozaur nu sunt foarte des întâlnite, iar utilitatea principală a acestora este mai degrabă cercetarea, astfel că există mulaje care copiază aspectul oaselor originale.

A început votarea pentru alegerile prezidențiale din România. Românii din Australia, China și Coreea de Sud se prezintă la urne

Cutremur în România, vineri dimineață. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

Câteva sesiuni de printare 3D, totuși, ar putea crea o replică identică a unei fosile deja existente, astfel încât același exponat să poată fi vizualizat în cât mai multe locuri, fără costuri imense. Desigur, un asemenea beneficiu ajută și la conservarea fosilelor, întrucât expunerea oaselor reale implică, uneori, perforarea lor, pentru a fi atașate la un cadru suport. Evident, procesul cu pricina le afectează iremediabil.

Printarea 3D este extrem de detaliată și poate surprinde toate aspectele relevante ale oaselor unor fosile. Tehnologia este atât de bună, încât oasele și țesuturile umane sunt deja candidați pentru printarea tridimensională. Aici deja vorbim de materiale mult mai avansate, deoarece se folosește bio-cerneală pentru a crea materiale compatibile cu corpurile noastre. Imprimanta Bio X este destul de scumpă momentan, dar este suficient să apară și alți competitori pe piață pentru ca prețul tehnologiei să scadă. Oricum, au mai fost și alte încercări de construire a unei imprimante care să creeze țesuturi umane. Și ITOP reușește să realizeze astfel de creații, la baza acestei imprimante stând 10 ani de cercetare.

De la câteva oase la un exponat întreg

Pentru paleontologi, printarea 3D este și va fi, fără doar și poate, mult mai simplă decât crearea unor țesuturi vii. Oasele create în astfel de moduri sunt mult mai realiste decât simplele mulaje amintite anterior, iar un alt avantaj al tehnologiei este că nici nu mai avem nevoie de o fosilă întreagă. Folosind fragmente dintr-un schelet întreg, o structură completă poate fi creată pe calculator – în acest fel, muzeele pot avea un exponat întreg, obținut prin reconstituirea și completarea doar a unei părți.

Realitatea virtuală transformă muzeele

Paleontologia nu beneficiază însă doar de printarea 3D, ci și de realitatea virtuală. Tururile clasice de muzeu s-au schimbat în ultimii ani, acolo unde a existat posibilitatea, și au devenit ceva mai interactive. Totuși, acesta este abia începutul. Servicii precum Google Tango, un sistem de realitate virtuală deja integrat la Detroit Institute of Arts, îți transformă vizitele la muzeu în evenimente memorabile. Vrei să descoperi ce se află în interiorul unui sarcofag, dar și cum arată mumia de dincolo de bandaje? Tot ce trebuie să faci este să îndrepți telefonul către sarcofag și vei ”vedea” în interiorul său, cu ușurință.

O astfel de tehnologie poate fi combinată cu printarea 3D, astfel încât la muzeu să poți vedea întâi un schelet de dinozaur printat 3D, iar apoi să îndrepți un smartphone, fie primit, fie oferit de către muzeu, spre schelet, astfel încât să vezi o variantă completă a dinozaurului, cu tot cu piele.

Materiale didactice

Printarea 3D are și un alt avantaj: este scalabilă. Dacă vrei să le prezinți elevilor un craniu de T-Rex și să studiați un asemenea dinozaur, ar fi imposibil să lucrezi cu o replică 1:1, indiferent că vorbim de un mulaj sau de o creație 3D. Odată scanat, un craniu de Tyrannosaurus Rex poate fi micșorat, la scară, iar apoi printat, la fel ca în modelul acesta. În doar câteva ore, ai parte de un craniu de T-Rex la dimensiunile dorite, dar beneficiezi și de potențialul unui material extrem de util cu care să-i captivezi pe elevi.

Paleontologia, deși o știință ”a vechiului”, are de obținut foarte multe beneficii din științele ”noului”, cum ar fi printarea 3D sau realitatea virtuală. Fie separat, fie împreună, acestea pot da o nouă turnură muzeelor, dar și orelor de curs unde ar putea fi studiate fosile fără să mai fie nevoie de imagini din manuale. Astfel, în viitorul apropiat, vom privi cu adevărat interes către ideea de a merge la muzeu și a descoperi exponatele de acolo.