Google Pixel 2 e cel mai banal telefon pe care îl așteptai

Google Pixel 2 e un telefon pe care s-ar putea ca mare parte din utilizatori să-l treacă cu vederea. Și nu e vina lui, ca dispozitiv, ci a Google, care nici în 2017 n-a înțeles ce vor oamenii de la un smartphone.

Google Pixel 2 a fost anunțat oficial, are și ecran 18:9, are și ecran 16:9, are și preț mare, dar mai are și cel mai bun Android disponibil la acest moment. La fel ca anul trecut, mi-ar plăcea să folosesc un așa dispozitiv, dar, cel mai probabil, nu voi avea norocul acesta, pentru că în România nu va ajunge oficial. Chiar și așa, scriu acest editorial ca să rămână undeva cele câteva opinii pe care le am la o zi distanță de anunț și să văd dacă se schimbă ceva când voi putea testa telefonul.

[related]

Google Pixel 2 e modelul mai „prost“. Are ecran AMOLED de 5 inci full HD, o baterie de 2.700 mAh și costă aproximativ 800 de euro. Google Pixel 2 XL e cel mai bun. Are ecran P-OLED de 6 inci la rezoluție 2.880 x 1.440 pixeli, baterie de 3.520 mAh și costă sub 950 de euro. Am omis multe specificații, pentru că sunt comune. Procesorul Snapdragon 835 e pe ambele, memorie RAM de 4GB, stocare de 64 sau 128GB, cameră foto de 12 megapixeli f/1.8 (una frontală de 8MP f/2.4), port USB-C și fără mufă de căști. Spatele e din metal, pe care e și scannerul de amprentă, iar încărcarea wireless lipsește, dar sunt rezistente la apă și praf.

Precum România, fiecare țară are propria rețetă de supă sau ciorbă. Care ar fi cea mai bună, dar și cea mai cunoscută

Sancțiunile usturătoare pe care le vor primi românii care stau la bloc și au animale de companie. Ce spune legea, e oficial

Google Pixel 2 e telefonul banal pe care l-am așteptat degeaba

Bine, nu l-am așteptat chiar cu sufletul la gură, dar este un telefon de care sunt dezamăgit că l-am așteptat. Google și HTC colaborează de doi ani să facă telefoane, iar acum au avut „strălucita“ idee de-a aduce pe Pixel 2 marginea „activă“. Apeși pe ea și lansezi o aplicație (în cazul acesta, Google Assistant). HTC U11 are așa ceva și nimănui nu-i pasă.

Apoi, între Google Pixel 2 și Google Pixel 2 XL e un salt imens, ca atunci când ai un frate geamăn și cumva, inexplicabil, natura a fost darnică doar cu unul, iar celălalt se poate mulțumi că este versiunea „merge și așa“ a familiei. Așa e Google Pixel 2 cu ecranul lui învechit, cu designul învechit și cu nicio sclipire care să-l scoată din umbra (mare, la propriu) a unei versiuni mai bune a lui.

Google face mișto, mai mereu, de ceea ce Apple nu inovează, dar evenimentul din 4 octombrie mi-a arătat că se pricepe mai bine ca toți ceilalți să nu inoveze. Sau, ca să nu las afirmația asta în aer, se pricepe de minune Google să inoveze când vine vorba de software, dar pe hardware fie nu și-a găsit partenerul potrivit, fie nu îi pasă, încă, de zona asta, cât să creeze un produs cu adevărat bun.

Google Pixel 2 are o cameră senzațională (dacă iei în seamă lauda)

A ajuns DxOMark un fel de ștachetă la care sar toți producătorii în speranța că așa își mai găsesc niște cuvinte lucioase de marketing pe care să le lipească de produsele lor. HTC U11, de exemplu, a fost lider și nu i-a ajutat cu nimic. În cazul Galaxy Note 8 și iPhone 8 Plus, notele DxOMark confirmă calitatea, încă sunt curios ce confirmă în cazul Pixel 2.

Google a oferit telefonul în exclusivitate pentru teste și a ieșit, ce surpriză!, lider absolut cu 98 de puncte. În 2017, la fel ca în ceilalți ani, n-am pic de încredere în acest test, cum n-am nici în aplicațiile de benchmark. Google nu se sfiește acum să se laude cu performanța foto în videouri și pe unde mai apucă, dar testul suprem va fi în realitate. E bun sau nu.

Lauda Google cu Pixel 2 vine însă pe un fond nefericit: aplicația de cameră foto din Android stock este mizerabilă, cel puțin. Noroc cu Huawei, Samsung și chiar HTC c-au făcut-o puțin mai bună, că altfel n-ai fi știut niciodată că un Note 8 e la fel de bun ca un iPhone 8 sau iPhone X. În 2017, mai mult ca oricând, Google trage tare pentru telefoanele sale, le face bune ca hardware și excelente ca software, dar omite puțin că are niște parteneri pe zona Android.

Mai nou, camera are stabilizare optică și electronică și pe video s-ar descurca foarte bine. Mai mult, Google n-a pus două camere, dar susține că telefoanele sale se descurcă bine cu portretele, că totul stă în software ajutat de inteligența artificială. Este o credință sinceră din partea companiei care tot ce-a câștigat până în prezent a făcut-o din aplicații, programe și site-uri.

Oricum, ceea ce contează pe Pixel 2 e software-ul. Este lovitura de geniu a Google de-a face dintr-un telefon bun un homepage cu toate încercările sale de-a te ține ocupat în produsele sale. Ai Assistant, mai nou ai Lens (care îți scanează cărți, albume, produse și îți dă detalii despre ele), Search, Play Store și altele. Și nici măcar nu e o problemă, că mă aștept de la Pixel să fie telefonul pe care Android să se „simtă“ ca acasă.

Totuși, prin abordarea asta, Google dă dovadă de-o agresivitate mai mare decât au făcut-o Samsung, Huawei sau HTC vreodată cu telefoanele cu Android. Măcar acestora le-a mai păsat, din când în când, de hardware și de design.

Google Pixel 2 va fi, cu toată critica mea, un telefon excelent cu Android, fie și doar pentru că nu e atât de încăcat ca modelele altora și ecosistemul e controlat de creatori. Totuși, e o linie destul de groasă între Google Pixel 2 și Google Pixel 2 XL. E ca și cum nimeni nu și-a spus: „dar utilizatorii chiar vor un telefon inferior pe care să plătească mult?“. De exemplu, soluția mai bună mi se pare la Samsung: Galaxy S8 și S8 Plus nu sunt diferite decât ca dimensiune. Huawei, iar: P10 și P10 Plus diferă la cameră foto (cu puțin) și dimensiune.

Google, cu Pixel 2 și Pixel 2 XL, parcă ar fi venit direct din vremea în care companiile lansau o versiune premium și una „mini“ suficient de proastă, cât să aibă un preț mic și să se vândă la volum. Din păcate, Pixel 2 costă mult și nu e deloc o alternativă sigură în fața Galaxy S8, Huawei P10, LG G6 sau OnePlus 5.