E greu să faci un top cu cele mai bune comedii fără să fii puțin subiectiv, însă am încercat să le adun pe cele care au trecut testul timpului.
[related]
Probabil că există filme de comedie pentru fiecare tip de umor și e imposibil să nu găsești unul care să te amuze. Ma jos, am încercat să adun cele mai bune comedii din ultimii 30 de ani, în speranța că am reușit să acopăr o arie cât mai mare. Cu toate că vorbim de niște filme clasice și destul de cunoscute, merită să parcurgi acest top, fie pentru inspirație, fie în speranța că un film tot l-ai ratat.
În ceea ce privește filmele, fiecare perioadă a avut câte un stil reprezentativ. De exemplu, anii ‘90 au fost marcați de un val de comedii cu adolescenți, comedii cu protagoniști tăntălăi și, evident, filmele lui Jim Carrey pe care nu le poți pune într-o altă categorie, decât a lui.
Anul 1994 a fost unul bun pentru el, pentru că atunci apăreau Ace Ventura, The Mask și Dumb and Dumber, adică genul de comedii în care actorul se dezlănțuie în toată splendoarea lui. Mai departe, tot ce a apărut cu Carrey în rol principal a fost din ce în ce mai bun. În ‘96, apărea Cable Guy, iar un an mai târziu Liar Liar, adică comedia aia în care Jim Carrey nu mai poate minți timp de 24 de ore. După cum am spus, e greu să te oprești la o singură comedie.
Cert e că fiecare dintre aceste roluri au fost unice în felul lor și nu te poți decide care a fost cea mai memorabilă interpretare a lui.
Genul ăsta de comedii cu adolescenți, petreceri, majorete și jucători de fotbal american sunt foarte multe. Cert e că în perioada respectivă au ieșit cele mai bune, genul de comedii care au reușit să inspire tot mai multe filme în genul ăsta, dar care, din păcate, au pălit în fața lor.
Povestea este clasică, un grup de adolescenți fac un pact prin care speră să-și piardă virginitatea până la balul de la sfârșitul liceului. Personajele sunt memorabile și, la aproape 20 de ani de la American Pie, mi-e încă greu să-l iau în serios pe Jason Biggs. Va rămâne veșnic tipul ăla care și-a înmuiat rușinea într-o plăcintă.
Filmul ăsta este de pe vremea în care Lindsay Lohan arată decent. Mean Girls este o comedie tipică cu adolescenți în liceu, fete populare, petreceri și alte probleme pe care le au tinerii. Cu toate acestea, pe cât de clișeică sună povestea, comedia a fost un succes, iar personajele sunt citate chiar și acum, la 13 de la lansarea filmului.
Au fost atât de multe filme despre adolescenți în perioada respectivă, încât în 2001 a apărut și Not Another Teen Movie, comedie făcută ca o ironie la adresa lor. Toate dramele de până atunci apar aici, inclusiv clasica poveste din Cruel Intentions cu tipa urâțică din liceu, care se transformă în regina balului.
Și dacă tot suntem la capitolul ironii, merită menționat și Scary Movie, o parodie generală la toate filmele horror din anii ‘90 și cuprinde absolut fiecare clișeu prezent în acestea. Povestea este fix aceeași ca de fiecare dată: niște adolescenți tăntălăi omoară pe cineva din greșeală și ajung să fie hărțuiți de un tip dubios cu mască. Pe scurt, Scary Movie este amuzant pentru oricine a văzut Scream, The Sixth Sense sau I Know What You Did Last Summer.
Fără vreo legătură una cu alta, comediile au cam același fir: un grup de prieteni se aventurează la un drum lung ca să rezolve o greșeală făcută de unul din ei. Primul a fost Road Trip, care a părut în 2000 și urmărește disperarea unui tip, alături de niște prieteni, care încearcă să ajungă la prietena lui, înainte ca aceasta să vadă o casetă video în care el și-o trage cu alta. Evident, caseta a fost trimisă de același tip, din greșeală.
Boat Trip a apărut doi ani mai târziu și este despre doi tipi heterosexuali care se duc într-o vancață pe un vas de croazieră. Problema e că au nimerit pe un vapor închiriat de niște gay în căutare de aventuri.
În 2004 apare și EuroTrip și de data asta este despre un tânăr american care vrea să ajungă undeva în Europa, împreună cu niște prieteni, ca să o întâlnească pe tipa cu care a tot corespondat online. Grupul reușește să ajungă cu avionul doar până în Londra, iar mai departe urmează o serie de încurcături tipice până să ajungă la destinația finală – Berlin.
Primul din seria asta a fost Meet the Parents, iar aici faci cunoștință cu un asistent medical (Ben Stiller) care vrea să-și ceară iubita de nevastă. Înainte de asta îi cunoaște familia, adică pe un tată sceptic interpretat de De Niro. Comedia a fost un succes, așa că patru ani mai târziu a apărut și Meet the Fockers.
În a doua parte, acțiunea se mută acasă la familia la Stiller, unde părinții logodnicei urmează să-i cunoască pe ai lui. Cum era de așteptat, familia asta e mai ciudată decât prima. Seria se termină în 2010 când apare și Little Fockers. După cum sugerează și numele, au apărut și copiii între timp, dar personajele principale tot au rămas.
Anger Management a apărut în 2003 și a avut o distribuție pe măsură. Câteva nume notabile ar fi Jack Nicholson, Adam Sandler, Woody Harrelson și John Turturro. Comedia prezintă un om de afaceri (Sandler) care are o zi proastă și ajunge să fie obligat să participe la un program pentru gestionarea nervilor și a furiei. Acolo întâlnește tot felul de personaje, care mai de care mai dubioase, iar specialistul care trebuie să-l monitorizeze este Jack Nicholson, un personaj care nici el nu este întocmai „normal”.
The Big Lebowski
Comedia asta este un cocktail perfect de decizii proaste, încurcături și oameni cu un nivel intelectual sub mediocru. Totul pornește de la o confuzie prin care Lebowski ajunge să fie hărțuit de niște golani, din simplul motiv că are același nume cu un milionar. The Big Lebowski este o comedie perfectă în care niște personaje interpretate de Jeff Bridges, John Goodman și Steve Buscemi se bagă într-o situație mult prea complicată pentru condiția lor.
Seria The Hangover
Nu cred că mai are rost să intru în detalii despre comediile astea. Primul The Hangover a fost un fenomen, pentru că a reușit să vină cu un scenariu cât de cât original. Și anume, un grup de prieteni, după o petrecere a burlacilor, își pierd complet firul.
Doi ani mai târziu, apare The Hangover Part II, unde povestea se cam repetă, numai că în Thailanda. Seria se termină în 2013, când apare și partea a treia. De data asta, povestea e puțin diferită, pentru că se lasă cu răpiri, gangsteri și alte chestii ceva mai serioase. The Hangover Part III nu s-a ridicat la așteptările pe care le-ai avea de la o comedie, dar tot a fost binevenit pentru amatorii seriei.
What We Do in the Shadows
Comedia asta a fost ceva cu totul nou, din toate punctele de vedere. Stilul, abordarea, umorul, pur și simplu a fost (și încă este) ceva deosebit a demonstrat că încă se pot face comedii bune, fără să reinterpretezi un scenariu mai vechi. Practic e ca un documentar despre vampiri în care o echipă de reporteri încearcă să afle care-i viața lor. De aici afli că vampirii au și ei probleme existențiale, gen plata chiriei, garderoba și, mă rog, soarele.
Wild Tales
Wild Tales este o comedie neagră care prezintă genul de scenarii în care ne putem regăsi cu toții. Sunt șase povești care-ți arată în ce hal se poate complica o zi banală. Nervi în trafic, scandal în oraș, accidente și relații distruse. Cel mai bine e să nu intru în detalii despre fiecare din cele șase povești, pentru că cu cât știi mai puțin, cu atât o să te distrezi mai tare la Wild Tales.
Sunt atât de multe parodii mișto, încât nici n-aș ști de unde să încep. Din păcate, genul ăsta de comedie a cam dispărut, căci au trecut foarte mulți ani de când a mai apărut un film care să facă mișto de alte filme.
Hot Shots! și Hot Shots Part Deux! sunt niște exemple care parodiază Top Gun și respectiv Rambo. Ambele îl au pe Charlie Sheen în rol principal, iar umorul este atât de bun, încât abia mai poți lua în serios filmele originale.
Tot în categoria asta merită menționat Mel Brooks, adică omul responsabil de cele mai bune parodii din ultimii 40 de ani. Spaceballs, de exemplu, are fix 30 de ani și este un fel de Star Wars, numai că personajele sunt puțin diferite, gen Lord Dark Helmet, Yogurt și Barf. O altă operă marca Mel Brooks este și Robin Hood: Men in Tights, adică o ironie la acel Robin Hood care-l avea în rol principal pe Kevin Costner.
Și cu lista de cele mai bune comedii ar trebui să fii pregătit de weekend. Merg bine și dacă încă ești în depresie că Game of Thrones apare abia peste un an și ceva.