Varza murată este o adevărată delicatesă pentru români. Fie ca o consumă ca salata alături de fripturi gustoase şi rumene, călită sau cu afumătură, acest preparat este iubit de toată lumea. Gospodinele, însă, au o mare frică atunci când pun varza la murat: floarea. Specialiştii îţi spun acum care sunt secretele, dar şi greşelile pe care le faci.
Deşi este o conservă specifică Germaniei, românii din toate colţurile ţării pun cantităţi uriaşe de varză la murat în fiecare toamnă. Specialiştii susţin că momentul perfect pentru acest procedeu este Sfântul Dumitru, adică zilele de la final de octombrie sau început de noiembrie. Dacă nu ai apucat încă să faci asta, atunci ia caietul cu reţete şi notează secretele pentru o varză murată delicioasă şi fără floare.
În primul rând, este esenţial să speli foarte bine butoiale cu bicarbonat şi apă caldă. Altfel, este posibil să te trezeşti în saramură cu tot felul de bacterii. Un alt lucru important de care trebuie să ţii cont este dimensiunea şi soiul de varză. Acestea nu trebuie să fie nici prea mari, nici prea mici, ci cât de cât egale, coapte, albe şi cu foi subţiri.
Ingredientul secret care face ca varza murată să nu “prindă” floare este busuiocul. Gospdinele din Moldova folosesc acest truc de zeci de ani şi niciodată nu au dat greş. Desigur, este importantă şi temperatura locului în care sunt butoialele, acestea spunând că în pivniţa trebuie să fie cât mai răcoare, căldura înmulţind mai repede bacteriile.
Acum că ai aflat câteva secrete legate de muratul verzei, poţi nota reţeta acestui preparat atât de mult îndrăgit. Iată de ce ingrediente ai nevoie pentru un butoi de 30 de litri:
Mod de preparare varza murată:
Varza se curăţă de cotor, dar şi de primul strat de frunze. Sfecla se curăţă şi ea de coajă şi se taie în patru. Urmează pregătirea saramurii: apă şi sarea se amestecă până când cea din urmă s-a dizolvat. În butoi, se pun câteva bucăţi de sfeclă, apoi verzele (Atenţie, trebuie să aibă mereu cotorul în sus!) în aşa fel încât să nu rămână prea multe goluri. Printre acestea se pun şi beţe de mărar. La final, adăugăm şi busuiocul şi mărarul rămas şi turnăm încet saramura.
Se pune o greutate peste verze, capacul butoiului şi se aşteaptă două zile. În cazul în care acestea s-au înmuiat şi a rămas loc în butoi, mai adăugaţi una – două verze şi apoi începeţi să pitrociţi. Acest lucru se face cu ajutorul unui furtun. Se scoate cam jumătate din saramură, apoi se toarnă înapoi. Se repetă operaţiunea la fiecare două zile, timp de două săptămâni.