Unde se ascundea Alexandru Arșinel în război: ‘Am crezut că au trecut momentele astea’ EXCLUSIV

Alexandru Arșinel susține că nu ar fi crezut niciodată că vremurile trăite cândva de el, cele în care războiul și mai apoi un anume regim politic impus de Moscova pentru decenii întregi, s-ar fi putut repeta vreodată și pentru copiii și nepoții săi.

Alexandru Arșinel, despre război: ,,mi-au retrezit amintiri”

Alexandru Arșinel, 82 de ani, se declară profund impresionat de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Încă nerefăcut complet în urma ultimelor intervenții medicale asupra inimii sale, unde i s-a montat, la finele anului trecut, un nou stent, îndrăgitul actor de divertisment spune că războiul ce se poartă acum aproape de granițele României i-a readus în fața ochilor amintiri pe care le credea demult bine ascunse în subconștient, dacă nu de-a dreptul uitate.

„Secvențele din diverse orașe ucrainene peste care sună alarma aceea înfiorătoare au fost poate cele mai teribile. Fiindcă ele mi-au retrezit amintiri pe care le credem demult uitate. Sau atât de bine ascunse, încât să nu mai ajung la ele.

De când aveam cinci sau șase ani și când la vederea vreunui avion zburând peste casa părintească din Dolhasca încercam să ne ascundem. Cel mai des asemenea momente se petreceau când eram la joacă, cu alți copii, și atunci ne adăposteam pe malurile Șoimuzului, râul din imediata apropiere. Nu știu de ce credem noi că acolo suntem în siguranță. E oribil ce se întâmplă acum în Ucraina, absolut oribil!”, spune Alexandru Arșinel pentru playtech.ro.

„Riscul nici nu-l luam în seamă”

El a rememorat și faptul că în perioada anilor de sfârșit ai celui de-Al Doilea Război Mondial, jocurile erau legate de război.

Klaus Iohannis, gest în premieră la vot. Niciodată nu a mai procedat astfel

Dezvăluiri tulburătoare despre ultimele zile ale lui Gabriel Cotabiță. Familia l-a internat în mare secret, prietenii nu mai știau nimic de el

Bendeac a șocat toată țara după moartea lui Cotabiță! De ce nu a vrut să se împace cu el

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

„Ăsta era subiectul zilei peste tot, și la noi în casă, și în ziare, și la radio. Așa că noi, copiii, tot de-a războiul ne jucam. Îmi amintesc că mai găseam câte un cartuș și mergeam să facem din el un fel de artificii, pe malul aceluiași Șomuz.

Îl îngropam cât de cât și puneam asupra lui o foaie de hârtie sau o creangă arzând, ca să se aprindă muniția. Riscul nici nu-l luam în seamă. Dar jocurile astea au încetat după ce am văzut coloanele de soldați ruși intrând în zonă. Ne cam pierise cheful de asemenea distracție”, adaugă fostul director al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”.

Actorul care ține piept bestiei

Alexandru Arșinel crede că în toată povestea asta teribilă a războiului există și un mic, dar important motiv de mândrie pentru breasla sa:

„E important să nu uităm cine ține piept unei asemenea bestii, care nu ține cont de viețile oamenilor, din orice tabăra s-ar afla. Este vorba despre un actor. Amănuntul ăsta mi se pare semnificativ și unul dintre puținele care aruncă o lumina asupra întregii catastrofe ce are loc sub ochii noștri, în ultimele zile!”. El face referire că actualul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, e de profesie actor.

Ce-l mâhnește cel mai mult

În plus, tot el susține că nu ar fi crezut niciodată că vremurile trăite cândva de el, cele în care războiul și mai apoi un anume regim politic impus de Moscova pentru decenii întregi, s-ar fi putut repeta vreodată și pentru copiii și nepoții săi.

„Asta mă mâhnește cel mai mult. Că există iar amenințarea asta asupra lumii și că totul s-ar putea schimba. Parcă ar fi o sarcină dată, de undeva de sus, ca odată la 70 sau 80 de ani, să se producă asemenea lucruri care sting bucuria vieții, care pot transforma pentru totdeauna destinul unui om”, a conchis el cu amărăciune.

Alexandru Arșinel s-a născut în vara anului 1939 în Dolhasca, județul Suceava. Acolo și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei, înainte de a se muta la Iași, acolo unde în loc să ajungă să lucreze la CFR, cum credea tatăl său, a fost cooptat în trupa de figuranți ai „Naționalului” din Capitala Moldovei, iar mai apoi, a devenit student la Teatru, în București.