Alunecările de teren și un cutremur de acum 30 de ani au format cel mai tânăr lac de baraj natural din România. Cuejdelul este mai mare decât celebrul Lacul Roșu.
În urmă cu trei decenii, harta geografică a României a fost modificată. O nouă acumulare de apă apare datorită unor fenomene naturale, precum alunecări de teren și un cutremur. Este vorba despre lacul de baraj natural Cuejdel. Minunăția a apărut din senin în Munții Stânișoarei.
Lacul s-a format între anii 1978 și 1991, fiind nevoie de mai multe etape, la baza culmii Munticelu, pe cursul mijlociu al pârâului Cuejdel, pe teritoriul administrativ al comunei Gârcina. Lacul Cuejdel se aseamănă foarte mult cu Lacul Roșu. I se mai spune și Lacul Crucii, datorită formei sale. Este situat într-o zonă sălbatică, la câțiva kilometri de civilizație.
Lacul este arie naturală de protecție specială, rezervație de tip acvatic. Acumularea are o lățime între 19 și 282 de metri, suprafață de 14 hectare și lungime de circa 1.000 de metri. Adâncimea maximă este de 16 metri, cea medie de 10 și adună un volume de peste 1.400.000 de metri cubi de apă.
Formarea Lacului Crucii a început în anul 1978. În acel moment, pe cursul pârâului s-au consemnat surpări și alunecări succesive. Un rol principal în formarea lacului l-a avut alunecarea masivă de teren din anul 1991. Specialiștii susțin că aceasta a fost cauzată de cutremurul din anul 1990, plus ploile intense din anii următori.
Mai departe, barajul natural format a blocat toată valea. Acest lucru a determinat acumularea unei mari cantități de apă. Specialiștii sunt de părere că principala cauză a multiplelor alunecări de teren o reprezintă masivele defrișări de pe versantul stâng. Acestea au avut loc între anii 1950 și 1960.
La acest lucru s-a adăugat construcția unui drum forestier, fiind aproape de văile pârâului. Există mai multe variante de a ajunge la lac. Cea mai facilă este drumul Piatra Neamț – Gârcina – Cuejdiu, iar de aici pe drumul forestier Cuejdiu. Accesul auto se poate face până într-un anumit punct, așa că drumul trebuie continuat pe jos.
Cu toate acestea, se merită, deoarece peisajele sunt încântătoare. Este preferat mai ales de amatorii de drumeții pe bicicletă. Zona este în custodia Direcției Silvică Neamț. De câțiva ani, aceștia au marcat traseu care duce la aria protejată.