Deși ar părea macabru să vorbim despre asta, mulți și-au pus întrebarea ce se întâmplă cu noi atunci când murim, și în special cu și în creierul nostru. Un răspuns clar nu a fost găsit niciodată, deși au existat relatări despre viața de apoi. Recent, însă, cercetătorii spun că au reușit totuși să afle un posibil răspuns. O înregistrare a undelor cerebrale ale unui bărbat în momentul morții sale a arătat tipare similare cu cele care apar în timpul viselor, al rememorării și al meditației, spun cercetătorii.
O echipă de oameni de știință a înregistrat din greșeală undele cerebrale ale unui pacient în vârstă de 87 de ani în timp ce acesta murea, oferind prima imagine a ceea ce se întâmplă în creier în ultimele clipe de viață. Tiparele undelor cerebrale ale bărbatului în cele 30 de secunde înainte și după ce inima sa a încetat să mai bată au fost similare cu ceea ce se întâmplă în timpul viselor, al rememorării și al meditației, spun cercetătorii.
Bărbatul se afla în spital după ce a făcut epilepsie în urma unei căzături. În timp ce medicii foloseau electroencefalografia continuă (EEG) pentru a-i detecta crizele și a-l trata, bărbatul a suferit un atac de cord și a murit. În timpul momentului morții, EEG-ul a înregistrat modificări ale undelor cerebrale gamma și ale altor tipuri de unde cerebrale.
„Prin generarea de oscilații implicate în recuperarea memoriei, creierul ar putea reda o ultimă reamintire a evenimentelor importante din viață chiar înainte de a muri, asemănătoare cu cele raportate în experiențele din apropierea morții”, a speculat autorul studiului, Dr. Ajmal Zemmar, neurochirurg la Universitatea Louisville din Kentucky, într-un comunicat de presă.
Mai pe înțelesul tuturor, speculațiile medicilor vorbesc despre posibilitatea ca bărbatul să-și fi văzut toată viața „în fața ochilor” înainte să moară, cu 30 de secunde înainte și după ce inima i s-a oprit.
Cu toate acestea, este imposibil de știut pe baza EEG-ului ce a trăit bărbatul în mintea sa în momentul morții. În plus, „aceste constatări ne pun la îndoială înțelegerea noastră cu privire la momentul exact în care se termină viața și generează întrebări ulterioare importante, cum ar fi cele legate de momentul donării de organe”, a declarat Zemmar.
Cercetătorii avertizează împotriva tragerii unor concluzii generale pe baza acestui studiu, care a implicat un singur pacient. Bărbatul suferea de epilepsie cu umflături și hemoragii la nivelul creierului. „Leziunile cerebrale traumatice (TCC) și leziunile materiei albe pot influența activitatea ritmică a creierului”, au scris autorii în lucrare. Studiul a fost publicat pe 22 februarie în revista Frontiers in Aging Neuroscience.
Într-un studiu realizat în 2009, cercetătorii de la Universitatea George Washington au făcut înregistrări EEG pe șapte pacienți care erau în stare critică, în momentul morții lor. Aceștia au constatat o creștere a activității electrice din creier care a avut loc chiar și atunci când nu exista o tensiune arterială detectabilă.
„Pacienții care suferă experiențe de moarte apropiată ar putea să-și amintească memoria agregată a activității sinaptice asociate cu această lipsă de oxigen terminală, dar potențial reversibilă.”, au speculat aceștia în lucrare.
Într-un studiu din 2013, un alt grup de cercetători a observat schimbări similare în undele cerebrale gamma la șobolani în momentul morții, așa cum s-a întâmplat în cel mai recent studiu. În primele 30 de secunde după ce inima a încetat să mai bată, toți șobolanii au prezentat un val generalizat de activitate cerebrală sincronizată, asociată cu un creier foarte excitat, au raportat ei.