Tratat de pace în Europa. Țările care sunt aproape să încheie conflictul, anunțul surpriză

Tratat de pace în Europa. Țările care sunt aproape să încheie conflictul, anunțul surpriză
Ciocniri de secole între azerii musulmani și armenii creștini

În plin război în Ucraina, și tot mai accentuatele tensiuni între America și China, în Europa apare o posibilă pace. Nu vă gândiți la pacea ruso-ucraineană. Este vorba de un alt conflict, care durează de câțiva ani buni, cel din Nagorno-Karabah. Conform relatărilor, oficialii din Armenia și Azerbaidjan, pare-se, ar fi picat de acord asupra unui nou acord de pace. În cadrul unei reuniuni care a avut loc duminică la Bruxelles, liderii din Armenia și Azerbaidjan au convenit să avanseze discuțiile de pace. O pace pentru o regiune tulbure în care a reizbucnit un război în 2020. Anunțul a fost făcut chiar de către președintele Consiliului European.

Conflictul din Nagorno-Karabah, modelat de imperiile din trecut

O decizie fatală a lui Stalin și diviziunile trasate de Uniunea Sovietică continuă să reverbereze într-un conflict istoric care a reapărut recent pe câmpurile de luptă din Caucaz.

Lupte violente au izbucnit la sfârșitul lunii septembrie 2020 în Nagorno-Karabah și în împrejurimi.

Este o regiune muntoasă din Caucazul de Sud, care a reaprins flăcările unei dispute vechi de secole.

Confruntarea este cea mai recentă dintr-o serie de bătălii tumultoase. Ambele parți își doreau revendicarea enclavei.

Enclava Nagorno-Karabah este o chestiune modelată în timpurile moderne de ascensiunea și căderea Uniunii Sovietice.

Oficial, teritoriul de 1.700 de kilometri pătrați face parte din Azerbaidjan.

Este cunoscut după numele său rusesc, care se traduce prin „Karabakh montan”.

Dar pentru armeni și pentru populația majoritar armeană din regiune, este cunoscut sub numele de Republica Nagorno-Karabah, un stat independent de facto care nu se află sub dominația azeră din 1988.

Ciocniri de secole între azerii musulmani și armenii creștini

Timp de secole, azerii musulmani și armenii creștini, care consideră regiunea ca fiind casa lor, s-au confruntat pentru a afla cine ar trebui să o controleze.

Stăpânirea rusă a întregului teritoriu a început în 1823. Când Imperiul Rus s-a dizolvat în 1918, tensiunile dintre Armenia și Azerbaidjanul nou-independent s-au reaprins.

Trei ani mai târziu, Rusia a pus ochii pe statele independente din regiunea Caucazului.

Este momentul în care a început să le integreze în ceea ce avea să devină URSS.

La început, s-a decis ca Karabahul să facă parte din Republica Socialistă Sovietică Armenească. Istoricii au păreri diferite cu privire la motive.

Cu toate astea, se crede că încorporarea inițială a Karabahului în Armenia a fost un plan menit să asigure sprijinul armenilor pentru regimul sovietic.

Însă Iosif Stalin a revenit asupra deciziei. În 1923, Nagorno-Karabah a devenit o regiune administrativă autonomă a R.S.S. Azerbaidjan.

Asta se întâmpla, cu toate că 94% din populația sa era de etnie armeană la acea vreme.

Etnicii armeni s-au plâns că Azerbaidjanul le-a restricționat autonomia și că-i discrimina.

Dar, Uniunea Sovietică a fost intolerantă față de naționalismul etnic și a ignorat o varietate de proteste împotriva status quo-ului.

Pe măsură ce Uniunea Sovietică s-a dezintegrat la sfârșitul anilor 1980, etnicii armeni din Nagorno-Karabah, nemulțumiți de mult timp, au cerut să devină parte a Republicii Armenia.

Azerbaidjanul a răspuns încercând să-i zdrobească pe separatiști în 1988, iar ciocnirile s-au intensificat în regiune.

În 1991, atât Azerbaidjanul, cât și Armenia și-au declarat independența față de U.R.S.S.S. Dar confruntările regionale din Nagorno-Karabah au degenerat într-un război total.

Ca urmare, peste un milion de persoane au devenit refugiați. Aproximativ 30.000 de persoane, inclusiv civili, au fost ucise.

Ambele părți s-au angajat în acțiuni de purificare etnică în timpul războiului din Nagorno-Karabah.

Conflictele au fost între azerii împotriva etnicilor armeni, iar forțele armene împotriva etnicilor azeri.

În ciuda bilanțului umanitar brutal, negocierile dintre cele două părți au eșuat în mod repetat.

Liderii Armeniei și Azerbaidjanului discută un tratat de pace cu privire la Nagorno-Karabah

În 2020, tensiunile care mocneau au degenerat într-un război total. Conflictul s-a soldat cu peste 6.500 de morți în șase săptămâni.

Ulterior, Armenia ceda porțiuni de teritoriu pe care le controla de zeci de ani, în urma unui armistițiu mediat de Rusia.

În ultimele săptămâni au izbucnit demonstrații în capitala armeană Erevan pentru a protesta față de modul în care președintele Nikol Pashinian a gestionat conflictul, în timp ce luna trecută s-a angajat în discuții de pace cu președintele azer Ilham Aliev.

Cei doi lideri au avut o discuție mediată de UE la Bruxelles, a declarat duminică președintele Consiliului European, Charles Michel.

„Liderii au convenit să avanseze discuțiile privind viitorul tratat de pace care să guverneze relațiile interstatale dintre Armenia și Azerbaidjan”, a spus Michel într-o declarație, conform Euractiv.

Procesul va începe în următoarele săptămâni, a spus Charles Michel, adăugând că le-a subliniat celor doi lideri că „este necesar ca drepturile și securitatea populației de etnie armeană din Karabah să fie abordate”.

De asemenea, în zilele următoare va avea loc o reuniune a comisiilor de frontieră, care va aborda chestiuni legate de delimitarea frontierei și  cum să se asigure cel mai bine o situație stabilă.

Liderii au convenit, de asemenea, că legăturile de transport trebuie deblocate.

O altă întâlnire aranjată de UE între Aliev și Pashinian este programată pentru iulie sau august, a mai declarat Charles Michel.