Tradiții uitate de Florii în satele românești. Ce făceau bunicii în această zi specială

Sărbătoarea Floriilor, care precede Paștele cu o săptămână, a fost odinioară un prilej de mare bucurie și de ritualuri cu semnificații profunde în satele românești. Astăzi, multe dintre aceste obiceiuri s-au pierdut sau mai supraviețuiesc doar în poveștile bunicilor. Redescoperim astăzi o lume în care sărbătoarea Floriilor avea o semnificație profundă, dincolo de o simplă dată în calendar.

Salcia, simbol al reînnoirii și protecției

Unul dintre cele mai cunoscute și totodată uitate obiceiuri de Florii era sfințirea ramurilor de salcie la biserică. După slujbă, oamenii le duceau acasă și le păstrau la icoane, considerând că acestea aduc protecție și belșug în gospodărie.

Uneori, salcia era pusă în grădini, la colțul casei sau în grajduri, pentru a feri animalele de boli. În Muntenia și Oltenia, bătrânii atingeau cu ramuri de salcie copiii și animalele, rostind: ”Să crești mare și frumos, cum crește salcia!”. Gestul simboliza o binecuvântare pentru sănătate și dezvoltare armonioasă.

Imaginea momentului cu Horaţiu Nicolau pe care Lidia Buble a scăpat-o pe internet! A fost prins în fapt, ce făcea la...

Poți pierde casa moștenită dacă nu o treci pe numele tău? Ce spune legea

Anca Alexandrescu, de nerecunoscut! În aceste imagini, îți e greu să-ți dai seama că ea este FOTO

Incredibil! Cum poate să arate Sandra Izbașa la 11 ani după ce s-a retras din gimnastică. Imaginile au scăpat pe net

Obiceiul scăldatului ritualic și postul florilor

În anumite zone din Moldova și Transilvania, fetele nemăritate păstrau un ritual aparte în ajunul Floriilor: se spălau pe față cu apă curată în care adăugau flori de primăvară – mai ales viorele, busuioc și uneori petale de măceș sau toporași.

Se credea cu tărie că acest gest aducea frumusețe, strălucire în privire și noroc în dragoste, ajutându-le să-și întâlnească ursitul mai curând. De asemenea, în unele sate, bătrânii țineau un post blând în săptămâna premergătoare Floriilor, cunoscut în popor drept ”postul florilor”.

Era un obicei respectat în special de cei care sufereau de dureri de cap, slăbiciune sau alte suferințe trupești, fiind considerat un post cu puteri tămăduitoare.

Se spune că natura, în plină înflorire, transmitea energie vindecătoare celor care trăiau în armonie cu ea. Aceste tradiții, deși uitate de mulți, mai dăinuie discret în sufletul satului românesc autentic.

Florii, ziua în care natura prinde glas

În satele de altădată, se credea că de Florii chiar și sufletele celor adormiți „înfloreau”, iar această zi sfântă era una dintre puținele în care femeile mergeau la cimitir cu brațele pline de daruri: colaci, lumânări și flori. Mormintele erau curățate cu grijă, împodobite cu ramuri verzi – semn al speranței și al vieții veșnice.

Astăzi, din păcate, multe dintre aceste tradiții s-au pierdut în agitația lumii moderne, odată cu migrarea tinerilor și schimbarea stilului de viață. Și totuși, undeva, în liniștea satelor sau în sufletul celor care încă mai cred în rădăcini, aceste obiceiuri dăinuie și așteaptă să fie reînviate.