Cei mai mulți dintre noi ne așteptăm ca judecătorii să poarte robele negre atunci când stau într-o sală de judecată. Dar rareori ne gândim la modul în care roba a devenit ținuta standard. Majorittea bărbaților și femeilor jduecători prezidează cazurile penale și civile în sala de judecată cu această robă neagră. Dar, ideea este că există o veche tradiție veche de aproape 720 de ani.
Această îmbrăcăminte, robele negre, au devenit uniforma standard pentru judecătorii din Anglia în timpul domniei lui Edward al II-lea, care a domnit din 1327 până în 1377. În acest moment, ele erau deja ținuta standard pentru academicieni de peste un secol.
Robele negre erau purtate și în alte contexte. De exemplu, în acest moment, acest tip de veșminte ar fi fost, de asemenea, adecvat pentru a fi purtate pentru o vizită la curtea regală, astfel încât un judecător care își purta roba în afara sălii de judecată nu ar fi fost deplasat.
Hainele standard pentru judecători în acest moment erau în trei culori. Îmbrăcămintea era violet pentru vară, verde pentru iarnă și stacojiu pentru ocazii speciale. Adesea, judecătorii primeau materialul pentru aceste robe ca parte a unei subvenții din partea regelui.
Ultima mențiune despre veșmintele verzi apare în 1534, iar în 1635 apar noi orientări care dictează ce veșminte pot fi purtate în anumite momente. Noul ghid sugera ca judecătorii să poarte robele negre cu o garnitură de blană în timpul iernii și robe violete sau stacojii cu tafetă roz pentru vară.
Istoricii consideră că tranziția la robele negre ar fi putut începe în a doua jumătate a secolului al XVII-lea în Anglia. Dar nu se știe cu siguranță ce anume a cauzat această trecere. O teorie populară leagă robele negre de perioada de doliu de după moartea unui monarh.
Unii istorici susțin că înmormântarea reginei Maria din 1694 a contribuit la consolidarea veșmintelor negre. Alții indică moartea lui Carol al II-lea în 1685 ca fiind începutul acestei tradiții.
La mijlocul secolului al XVIII-lea au apărut orientări suplimentare care îi instruiesc pe judecători să poarte robe negre. În acel moment, judecătorii englezi purtau de obicei o robă stacojie cu o eșarfă neagră și o glugă stacojie stacojie atunci când prezidează cazuri penale. Însă pentru cauzele civile, aceștia purtau adesea robe negre de mătase.
Atunci când judecătorii din coloniile americane au prezidat procedurile judiciare, au preluat tradiția engleză de a purta robele negre. Acest subiect a generat dezbateri între Thomas Jefferson și John Adams după ce coloniștii au câștigat Revoluția Americană și și-au format propriul guvern.
Jefferson a susținut că judecătorii americani ar trebui să se distanțeze de tradițiile stabilite de englezi. În opinia sa, trebuiau să poarte doar un costum la tribunal. Adams, un avocat, nu a fost de acord și a dorit ca judecătorii să continue să se poarte robele negre și peruci ale judecătorilor englezi.
A urmat un compromis, hotărându-se ca noii judecători americani să poarte robele negre și nu perucă. Judecătorii din Statele Unite continuă să poarte robă în sala de judecată, în ciuda lipsei unei reguli care să impună purtarea acesteia.
La Curtea Supremă a Statelor Unite, nu există nicio obligație ca judecătorii acesteia să poarte robă în sala de judecată. Cu toate acestea, datorită tradiției și poate că este ceva care îi distinge de toți ceilalți din sala de judecată, un semn de autoritate, judecătorii continuă să le poarte.
La urma urmei, judecătorii poartă robă de peste șapte sute de ani. Fostul judecător asociat al Curții Supreme Sandra Day O’Connor admite că purtarea robei poate fi pur și simplu o chestiune de tradiție, dar îi place ceea ce simbolizează.
În anumite state, precum și în România, această imbrăcăminte, este obligatorie. Asta nu înseamnă că judecătorii poartă întotdeauna roba sau rămân la tradiționala robă neagră.