Legendă, popor, origini. Un plop uriaș sădit de Ștefan cel Mare a adunat magie în jurul său. Povestea se crede că și astăzi este vie. Ce au pățit doi țărani care au încercat să taie copacul?
Profesoara de geografie Ortensia Racoviță, premiată de Academia Română pentru ”Dicționarul geografic al județului Bacău”, a adunat legenda plopului sădit de domnitorul Ștefan cel Mare din popor. Copacul a rămas în istorie și a dat și numele satului Plopu, din localitatea Dărmănești, județul Bacău. O altă legendă, ce a fost dată lumii târziu, arată că plopul ar fi fost blestemat de Ștefan cel Mare că să nu îl taie nimeni: nici topor, nici beschie să nu îl atingă.
Bătrânul copac a căzut acum o vreme de bătrânețe. Despre falnicul copac se spun multe. Cândva, se spunea că au încercat doi oameni din sat să îl reteze cu beschia, iar cum s-au apucat, au și rămas înlemniți, morți. Se aude și că era și o portiță care dădea în scobitura cu aur.
„Acum nu se mai înalţă falnic uncheşul care făcea cinstea locuitorilor, purtând 400 de ani povară în spate. Negura vremurilor l–a răpus”, a povestit Ortensia Racoviță.
În lucrarea ”Pe urmele lui Ștefan cel Mare”, istoricul Eugen Șendrean notează că batrân de zile, copacul s-a prăbușit într-o vară, dar nu că s-a găsit vreo comoară de către localnicul în a cărei gospodărie se afla.
„În vara în care plopul s–a prăbuşit, gospodarul Vasile Cojocaru, în a cărui grădină era, n-a găsit nici urmă de comoară. Aşadar, pe lângă sutele de stejari pomeniţi în legendele legate de Ştefan, iată că se găseşte şi acest unic plop. Cât despre sat, documentele despre înfiinţarea lui lipsesc”, scrie istoricul.
Mai târziu, s-a aflat că, pe la 1774, satul avea 30 de case și aici locuiau 28 de plăieși ai ”căpitanului Sandul din Comănești”. În 1803, Plopu aparținea Mănăstirii Tazlău, iar, din cauza puținului loc pentru agricultură, majoritatea sătenilor, împreună cu cei care dețineau comuna, se ocupau cu ”extrasul păcurei”.