Există o țară în care trebuie să întrebi ce vârstă are persoana cu care discuția. În această țară există un sistem lingvistic complex, cu mai multe niveluri de vorbire și a fost această limbă a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai complicate limbi din lume, deoarece necesită o evaluare constantă a vârstei, a statutului social și a nivelului de intimitate în relația cu destinatarul.
De aceea, în Coreea de Sud, la scurt timp după ce cunoști pe cineva, ți se va cere invariabil să-ți dezvălui vârsta.
Împărtășirea liberă a vârstei sau a anului de naștere nu este doar o convenție socială. Este un contract social care stabilește ordinea și ierarhia între vorbitori.
Chiar și o diferență de un an poate dicta totul, de la modul în care oamenii vorbesc între ei până la felul în care mănâncă și beau împreună.
„Factorul numărul unu în determinarea stilului de vorbire pe care îl folosești este vârsta”, a explicat Jieun Kiaer, profesor de limbă și lingvistică coreeană la Universitatea Oxford.
„De aceea, oamenii se întreabă mereu unii pe alții despre vârstă. Nu pentru că sunt neapărat interesați de vârsta celeilalte persoane, ci pentru că trebuie să găsească stilul de vorbire potrivit”, a adăugat ea.
Pentru unii occidentali, a întreba vârsta unei persoane pe care abia a cunoscut-o poate părea o intruziune nepotrivită.
Dar pentru a înțelege de ce vârsta nu este doar un număr în societatea coreeană este nevoie de o înțelegere a impactului neoconfucianismului.
Este o ideologie străveche centrată pe pietatea filială, respectul față de bătrâni și ordinea socială, care a condus țara timp de peste 500 de ani, în timpul dinastiei Joseon (1392-1910) și care continuă să dicteze normele sociale.
„Tot confucianismul poate fi rezumat în două cuvinte: umanitate și ritual”, a declarat Ro Young-chan, profesor de studii religioase și director al Centrului de Studii Coreene de la Universitatea George Mason din Fairfax, Virginia (SUA).
Ro a explicat că învățăturile filozofului chinez Confucius (551-479 î.Hr.) au apărut într-o perioadă tulbure din istoria Chinei.
Pentru a restabili ordinea în întreaga țară, filosoful credea că umanitatea poate fi salvată prin stabilirea unei structuri sociale bazate pe un cod strict de bune maniere și ritualuri ceremoniale, în care fiecare avea un anumit rol și în care fiecare își înțelegea locul în cadrul acestuia, scrie bbc.