Ţara care a avut cinci preşedinţi în doar două săptămâni. Cum a fost posibil aşa ceva

În urmă cu 22 de ani lumea asista la un spectacol politic unic în lume. Vorbim de țara care a avut cinci preşedinţi în doar două săptămâni, și recordul despre care vorbim azi a venit ca urmare a unei crize economice devastatoare și a nivelurilor ridicate de șomaj și tulburări politice și sociale.

Una din cele mai mari crize din America de Sud

Argentina, țara din sud-estul Americii avea să intre în cea mai dezastruoasă criză economică și politică în 2001, după ce Fondul Monetar Internațional nu mai era dispus să acorde sprijin financiar.

Oamenii nu mai aveau voie să retragă peste o anumită limită din bănci și afacerile se opreau, iar odată cu creșterea instabilității politice și economice, cetățenii Argentinei au ieșit în stradă pentru a protesta.

Doamne cum arăta Anamaria Prodan înainte să-și micșoreze sânii!!! Imaginile secrete au SCĂPAT pe net

Cum arăta Brigitte Macron în tinerețe!?! Doamne, de NERECUNOSCUT!!! FOTO nemaivăzute cu Prima Doamnă

Elena Udrea, de nerecunoscut!!! Fosta blondă de la Cotroceni, extrem de slabă și cu părul creț

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Revoltele au început în decembrie 2001 și au atins apogeul în zilele de 19 și 20 decembrie 2001. și au avut loc în capitala Argentinei, Buenos Aires, și alte orașe mari din țară.

Trecerea dramatică de la un președinte la alt președinte, care a dus la cinci președinți diferiți în doar 12 zile, nu a ajutat să oprească revoltele violente care au zguduit țara. Argentinazo a fost numele inventat pentru criza din decembrie 2001 care a avut loc în Argentina.

Protestele au fost inițiate de grupuri revoltate împotriva actualului președinte în exercițiu și a guvernului în exercițiu, cererea acestora fiind clar exprimată: „Toți trebuie să plece”.

Criza a durat aproximativ patru ani!

Acest lucru a dus la demisia președintelui la momentul respectiv, Președintele Fernando De La Rua. Demisia acestuia a agravat și mai mult criza și a generat o perioadă de mari tulburări politice în țară. Acest lucru a avut un efect dur asupra țării, ducând la o declin economic și social.

Marea Depresiune argentiniană a durat din 1998 până în 2002. Revoltele s-au intensificat imediat după ce țara, în încercarea de a-și salva situația economică precară, tocmai pusese în aplicare o lege economică extrem de dură și prohivitivă, însemnând că oamenii nu aveau acces la banii lor, iar retragerile nu erau permise în bănci.

Până la 19 decembrie 2001, revoltele au atins punctul culminant, iar președintele a fost determinat să declare starea de urgență. A doua zi, acesta a demisionat și fără președinte, situația s-a înrăutățit.

Argentina, țara care a avut cinci preşedinţi în doar două săptămâni

Aflat aproape de un punct mort, președintele De La Rua și-a reiterat oferta către peroniști de a se alătura guvernului său într-un discurs adresat națiunii.

După ore întregi de deliberări, opoziția partidul a respins oferta sa, iar aceasta a fost ultima picătură care a umplut paharul și Fernando De La Rua și-a dat demisia din funcție la 21 decembrie, 2001.

Casa guvernului, Plaza de Mayo, a fost un loc important al protestelor și avea să devină în cele din urmă locul unui masacru, deoarece sute de persoane au fost rănite și aproximativ 27 de persoane au fost ucise.

Plecarea președintelui din Plaza de Mayo a fost transmisă la televiziunea națională și a devenit un spectacol popular, dar, cu toate acestea, demisia președintelui nu au încetinit protestele.

Conform constituției, președintele în exercițiu, senatorul Ramón Puerta și-a preluat funcția la 21 decembrie 2001, până când un alt președinte urma să fie ales, iar cursa pentru cine urma să devină următorul președinte a început imediat.

Cei trei candidați principali au fost guvernatorii provinciilor din țară. Dar, cu o întorsătură surprinzătoare a evenimentelor, congresul a fost de acord să îl instaleze pe guvernatorul unei provincii mai mici, Adolfo Rodriguez Saó, ca președinte pe 23 decembrie, 2001, dar a fost, de asemenea, un aranjament temporar.

Vezi și: Țările cu cele mai nesănătoase mâncăruri din lume. Greșelile incredibile pe care le fac

Drama din Argetina era departe de a se fi încheiat

Rodriguez Saó n-a fost mulțumit cu aranjamentul temporar și a încercat să smulgă puterea guvernatorilor peroniști. Discursul său inaugural conținea pretenții și promisiuni false, iar anunțul său către membrii cabinetului, majoritatea cunoscuți ca fiind personaje corupte, a declanșat o altă turnură negativă a evenimentelor.

Insurecționiștii au reluat activitățile de revoltă fără a cruța Palatul Congresului. Președintele Rodriguez a demisionat din funcție, la șapte zile după, pe 30 decembrie 2001. Președinția a revenit din nou președintelui Ramon Puerta, care a refuzat și a demisionat din funcție.

Nu a existat nicio altă persoană care să ocupe locul vacant, iar următorul pe listă pentru a prelua funcția, președintele Camerei Deputaților, Eduardo Camafio, a fost numit în funcția de președinte la 31 decembrie 2001. Numirea sa a fost, de asemenea, temporară deoarece adunarea legislativă l-a numit ulterior pe senatorul Eduardo Duhalde în funcția de președinte pe 2 ianuarie 2002.

În mod ironic, Duhalde se clasase pe locul al doilea după De La Rua la ultimele alegeri și urma să-și încheie mandatul până la următoarele alegeri, care au avut loc în 2003. Duhalde a devenit al cincilea președinte al Argentinei care a ieșit în 12 zile dintr-un lung șir de mandate prezidențiale demisii și numiri prezidențiale.

Totul e bine, când se termină cu bine în țara care a avut cinci preşedinţi!

Schimbarea succesivă și fără precedent de guvern care a avut loc în Argentina, țara care a avut cinci preşedinţi, a fost declanșată la 21 decembrie 2001, prin demisia președintelui Fernando De La Rua, care își exercitase mandatul timp de doi ani.

El a fost înlocuit de senatorul Ramon Puerta, care a servit timp de două zile, iar apoi de Adolfo Rodriguez Saó, care a fost înlocuit de a fost în funcție timp de șapte zile.

Eduardo Camaio i-a succedat lui Rodriguez Saó și a ocupat funcția timp de două zile, înainte ca Eduardo Duhalde să fie ales președinte și care a stat în funcție timp de un an, patru luni și 23 de zile.

De La Rua, Puerta, Rodriguez Saó, Camaă, Camafio și Duhalde s-au succedat la coducerea statului, asta înseamnă cinci președinți între 21 decembrie 2001 și 2 ianuarie 2002.

Situația economică precară din Argentina avea să dureze câțiva ani, prin eșecuri politice și economice și o creștere a inflației și a ratei șomajului. Duhalde oarecum a reușit să stabilizeze temporar economia țării înainte de a o preda următorului președinte, Nestor Kirchner.

Cu ajutorul ministrului economiei țării, Roberto Lavagna, Argentina, țara care a avut cinci preşedinţi, a reușit să gestioneze criza economică, iar măsurile stricte care au trebuit să fie luate pentru a restabili economia țării nu vor fi uitate niciodată, dar nici ciudata poveste a modului în care Argentina a avut cinci președinți în doar 12 zile nu va fi uitată.