Acest articol o are în centru pe Carmen, o femeie din Deva a cărei poveste impresionantă te va lăsa cu siguranță fără cuvinte. Vezi ce s-a ales de femeia jucată la cărți chiar de soțul ei.
Carmen, fiica unor părinți de profesie medici, care până la vârsta de 25 de ani a primit tot ce-și putea dori o tânără de la viață, a trecut printr-un coșmar greu de gândit, preț de trei ani de zile. Un copil perfect, cum o numeau unii, Carmen nu i-a dezamăgit niciodată pe părinți. Pentru ea, admiterea la facultate nu a reprezentat o problemă, și a intrat din prima la Institutul de Fizică Atomică. Răsplata nu s-a lăsat așteptată, astfel că părinții i-au oferit o vacanță în Creta, acolo unde l-a cunoscut pe Adrian, cel care nu peste multă vreme avea să-i devină soț.
Totul a decurs foarte repede, iar Carmen era destul de sigură pe sentimentele ei. La fel de orbiți au fost și părinții. Singura care nu a fost încântată la aflarea veștii, a fost bunica femeii din Deva, care a și atenționat-o cu privire la neliniștea ei în privința bărbatului.
„Nu face fata mea pasul ăsta, până nu-l cunoşti. Bărbatul are o mie de feţe. Uită-te numai ce ochi are. Mie nu prea-mi place, da dacă tu îl vrei, asta este. Gândeşte-te însă, fata mea!“, o sfătuia bunica pe Carmen.
Indiferentă cu privire la cuvintele bunicii, Carmen s-a hotărât să se căsătorească cu Adrian. Fericirea n-a durat mult și problemele au început să apară.
„A fost o nuntă cu tot fastul. O nuntă de oameni bogaţi. A urmat luna de miere. Şi atât. Pentru mine începuse coşmarul. (…) Întârzia tot mai des la lucru, treceau după amieze şi seri lungi când nu ştiam unde umblă. Apoi, am început să-l aştept nopţi întregi. De fiecare dată, găsea scuze. O întâlnire peste program, afaceri, discuţii, probleme la birou. Până când, exasperată, l-am urmărit într-o seară şi, văzându-l intrând pe uşile unui cazinou, am înţeles brusc adevărul: juca. Era un pasionat al jocurilor de noroc“, a povestit femeia.
După multe insistențe bărbatul a promis să renunțe, doar că lucrurile nu aveau să dureze. Într-o seară, venind cu câțiva prieteni acasa, Adrian a început să joace cărți pe mize din ce în ce mai mari, chiar sub ochii disperați ai soției. Dar nu s-a oprit doar la bani…
„Al meu pierdea din greu. Se îmbătase şi avea o privire tulbure, disperată. La un moment dat, când am trecut prin sufragerie i-am văzut cum mă priveau. Insistent şi lacomi, ca şi cum mă câtăreau la piaţă. Atunci m-a străfulgerat ca un cuţit prin inimă. Am ştiut, ca şi cum mi-ar fi spus cineva că ajunsesem o miză pe masa de joc. Propriul meu soţ mă jucase la cărţi“, este mărturisirea înfiorătoare făcută de Carmen.
Constatând cu o mâhnire adâncă ce făcuse propriul soț, Carmen s-a strecurat afară din apartament, părăsindu-și propria casă „pe furiş ca o hoaţă“ și a mers la nimeni alta decât bunica ce o sfătuise atât de bine. După doi ani de zile, timp în care femeia nu a mai vrut nici să audă de Adrian, aceasta a cunoscut un bărbat care mai fusese și el căsătorit, și astfel a început un nou capitol din viața lui Carmen.