Actorul Pavel Bartoș, care e și vedetă PRO TV, a lansat, recent, la Teatrul Odeon, un spectacol unic, ”One man aproape show”, jucat cu casa închisă. Pavel ne-a vorbit, în exclusivitate pentru Playtech Știri, despre aceste reprezentații, care se bucură inclusiv de aprecierea bunilor săi prieteni, pretențioșii Horia Brenciu și Smiley.
”Îți pui cumva sufletul pe tavă!”
Pavel Bartoș: În timpul pandemiei am avut mult timp de gândire, stând acasă, și atunci mi-am analizat un pic viața, hai să zicem! M-am gândit la tot ce ni se întâmplă și am considerat că trebuie să mă prioritizez. După pandemie, am decis să prioritizez a mea persoană, profesional vorbind!
Atunci am decis că ceea ce urma să fac, după, trebuia să mă pună pe mine în prim-plan. Pentru că, până atunci eram al tuturor și al nimănui, în același timp. Și am zis să mă apuc de treabă! Atunci am produs și filmul ”Ramon”. După pandemie, mi-am spus că atunci trebuie să-l fac, pentru că atunci am crezut că e momentul. Și, bineînțeles, one man show-ul!
Am considerat că am ajuns la maturitatea artistică, în primul rând, și apoi umană, pentru a susține un astfel de show. Fiindcă el are o tentă autobiografică. E un one man aproape show, cum îi zic eu, fiindcă e un stand up biografic. E foarte interactiv spectacolul. Conține multă ironie, autoironie, iar subiectele sunt tratate, cum îmi place mie să zic, cu mult umor, poate prea mult umor. Dar și cu multă sinceritate. Adică îți pui cumva sufletul pe tavă!
Reacțiile care au fost după m-au copleșit! Eu îmi doream să fie așa! Dar mi-au întrecut toate așteptările. Și mă bucur că toate spectacolele s-au jucat cu casa închisă. Pentru decembrie mai e unul programat, pentru data de 18, dar biletele sunt deja epuizate! Această reacție mă bucură. Asta înseamnă că a fost spectacolul potrivit la momentul potrivit! Și aici îmi place să-i spun într-un fel anume. Dacă e tot un fel de one man aproape show, scenariul și regia, aproape Pavel Bartoș, dar total Pavel Bartoș!
”Niciun spectacol nu seamănă cu celălalt”
Vine de la faptul că orice spectacol este diferit! Niciun spectacol nu seamănă cu celălalt. Are un schelet de 80 sau 90% comun, ca text al acțiunii. Dar el depinde și de publicul din acea seară, care e provocat să interacționeze, care e provocat să aleagă! Hai să zicem că acel 20% care rămâne pe rețetă e în funcție de publicul din acea seară al reprezentanție! Asta îl face cumva viu și unic. Fiecare spectacol e unic!
Din prezent? Nu! Și asta fiindcă astăzi prezentul ți-l cunoaște toată lumea! Eu merg pe ideea că deciziile cele mai importante în viață le-am luat atunci când eram cumva al nimănui, când poate aveam nevoie de cel mai mare ajutor, la începuturile noastre! Atunci când puțină lume îți acorda încredere! Alea au fost cele mai importante decizii din viața noastră. Și vreau într-un fel să le reamintesc oamenilor cât de ușor era să-ți deturnezi calea, fiindcă luai o decizie care-ți era la îndemână.
L-a făcut și mai mândru de mine și să se bucure de a noastră întâlnire. Am primit foarte multe reacții de genul ăsta. Smiley mi-a confirmat asta! Am chemat mulți prieteni, fiindcă am încredere în ei. Și pe toți i-a făcut să râdă! Dar, deopotrivă, spectacolul te și emoționează foarte mult! E un râsu-plânsu! Mulți mi-au zis ceva de genul:
”Nu am crezut că mă bagi în acest fel de râsu-plânsu și să mă lași așa!”. A fost un carusel de emoții! Și asta mă bucură! Horia Brenciu a fost cel mai tare. Mi-a spus: ”Domnule, cred că ai inventat o nouă formă de spectacol!”. E mult spus!
Soția, fetele, ce reacții au avut?
Au fost foarte emoționate. Toată familia a fost foarte emoționată. Dar faptul că au fost acolo și m-au susținut pe mine m-a făcut să mă simt că mi-am atins scopul. Tot ce fac în general fac și pentru ei, pentru că datorită lor sunt ceea ce sunt. Ei mă înțeleg foarte bine și știu cât îmi iubesc meseria. Tare le mulțumesc că mă susțin în fiecare clipă!
E altceva față de orice provocare artistică. Ai o oră și zece sau o oră și un sfert în care ești singur pe scenă. Susții spectacolul doar tu, fără niciun alt ajutor. Așa că e destul de greu. Repet textul ori de câte ori găsesc ceva timp liber.
Te costă un pic fizic și psihic acest spectacol. Te joci cu multă emoție, cu multe stări, cu multe sentimente, dar îmi face tare bine! Mă simt tare bine și mă bucur că l-am făcut. Mă bucur că am avut inspirația să-l duc până la capăt!
Nu pot! Eu cred că spectacolul ăsta așa trebuie să fie! Nu neapărat fiindcă altfel l-ai epuiza, dar are un timp al lui. Și eu trebuie să-mi dau timp pentru el. Nu poți spune ceva de genul: ”Are succes, hai acum să-l jucăm săptămânal!”.
Nu! Scopul nu e să faci bani din acest spectacol! Nu! E spectacolul meu de suflet, de care trebuie să am grijă! E ca un bibelou de care am grijă și asta e forma mea de a avea grijă. Iar ca spectacolul să fie viu și proaspăt, iar oamenii să-l savureze, nu-l poți suprasatura.
Nu, nu zic niciodată asta! Fiecare apariție personală o iubesc, îmi iubesc fiecare rol. Ăsta e un alt rol. Normal că e foarte important! Fiind și cel mai recent, e și spectacolul la care ții cel mai tare!
Dar asta nu înseamnă că le eclipsează pe toate celelalte. Nu! Datorită celorlalte lucruri, roluri, apariții la tv, sunt astăzi ceea ce sunt, sunt astăzi în acest spectacol. Acest spectacol e cumva suma tuturor rolurilor, aparițiilor și întâlnirilor umane și profesionale pe care le-am avut până acum.
Nu știu, nu știu ce se va întâmpla! Deocamdată, el este făcut pentru interacțiunea cu oamenii. Așa că deocamdată nu mă gândesc la acest lucru. Îl las în sala de spectacol, acolo unde îi este locul!