La mijlocul drumului național Râmnicu Vâlcea-Sibiu, în valea pitorească a Oltului, departe de agitația care perturbă zilnic miracolul credinței de la Cozia, se conturează, impunătoare, pe fundalul fermecător al cerului de vară, silueta Mănăstirii Cornet. Nu o ocoli, căci este una dintre cele mai frumoase biserici din România!
Dacă îți dorești să aprinzi o lumânare în liniște, să pomenești pe cei plecați sau să-ți numeri dorințele fără a fi auzit, iar cumva te afli pe Valea Oltului, mergi direct la Cornet! Nu vei regreta. Dincolo de zidurile impozante din piatră care înconjoară locașul, se dezvăluie o minunăție verde cu o cruce în vârf.
Mănăstirea, construită între 1662-1666 de Marele Vornic Mareș Băjescu și soția sa Maria pe locul unei biserici de lemn menționate în 1610, este acum, prin florile care se agață de zidurile vechi, iarba care se înclină visător spre adierea Oltului și delicatețea tăieturilor ce conturează corpul clădirii cu cruce, o fereastră către bucuria inimii.
Mănăstirea a fost construită de vornicul Mareș Băjescu și finalizată, conform inscripției originale, pe 29 august 1666, în timpul domniei lui Radu Leon, conform informațiilor furnizate de Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Vâlcea.
„Intrarea în curtea mănăstirii se face pe un pod pe sub care trece un tunel feroviar, construit în anul 1898. Odată cu proiectarea construcției de cale ferată s-a constatat că aceasta, datorită defileului foarte îngust, nu poate să treacă decât prin locul în care se afla mănăstirea. S-a pus problema strămutării mănăstirii, dar până la urmă s-a propus construcția unui tunel care să treacă pe sub mănăstire”, notează sursa citată.
Așadar, Direcția Căilor Ferate a demolat o parte din vechiul zid și chiliile anexe, construind în loc zidul actual. Din complexul original, astăzi mai pot fi admirate foișorul, turnul și zidurile de pe laturile nordică și estică, conform celor indicate de Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Vâlcea.