Sindromul de care Delia ar suferi. A vorbit deschis despre asta: ”Cum, mă, să uiți de tine?

Delia este una dintre cele mai îndrăgite cântărețe din showbizul româesc. Este apreciată pentru nonconformisul ei și pentru faptul că nu se ia prea în serios.

Sindromul de care suferă Delia

Cântăreața a spus, mai în glumă, mai în serios, că suferă sindromul numit Peter Pan, care presupune ca un adult să refuze să se comporte adecvat vârstei sale reale.

Nu îl vede ca pe un defect, ci dimpotrivă. O ajută atât în carieră, cât și în viața personală.

Nu puține sunt momentele în care Delia își arată sufletul de copil și se entuziasmează atunci când vede prăjituri sau se amuză de cele mai mici lucruri de pe internet. De fapt, acest vibe pe care îl are îi oferă o energie pozitivă, acesta fiind și motivul pentru care reușește să aibă așa de mult succes.

Întrebată cât de important este să ai acest sindrom în profesia ei, Delia a răspuns:

”Foarte important, în orice… Cum, mă, să uiți de tine, n-ai cum să uiți? În esență suntem niște copii dezvoltați, ni se mai ridează pielea, avem experiență, și bani…, dar tot copii suntem, ne cumpărăm jucării. Cu aceeași bucurie, mă uit și fac…iiii, magazin de jucării, orice, cosmetice, tricouri… Și n-ai voie să uiți, depinde cum te-a marcat copilăria. Pe mine copilăria mea m-a marcat.”, a spus Delia, invitată într-un podcast.

Ce este sindromul Peter Pen

Sindromul Peter Pen se referă la adulții care se comportă ca un copil sau adolescent. Deși nivelul lor de inteligență este precum al unui adult, ei refuză să crească și se comportă în continuare ca în adolescență.

Deși este caracterizat printr-o nesiguranță și o imaturitate emoțională, acest sindrom poate să denote pur și simplu că o persoană are poftă de viață și refuză să se încadreze în anumite standarde impuse de societate.

Un om care are această afecțiune preferă să nu ia lucrurile prea în serios și refuză să urmeze modele sau să facă lucrurile „normal”.

În esență, sindromul popularizat de psihologul Dan Kiley se referă la probleme mai grave. Oamenii care se confruntă realmente cu acest sindrom sunt deseori incapabili de a lua decizii, de teama de a greși.

Sunt nesiguri și au tendința de a recurge la minciuni. Nu se comportă conform vârstei lor și tind să se își trăiască viața fără responsabilități prea mari.

Cauzele ar fi lipsa afecțiunii din copilărie. La maturitate, astfel de oameni simt nevoia să fie protejați și nu vor să se avânte în necunoscut.