Nu credem că mai există cineva care să nu fi auzit, cel puțin o dată, expresia cu valoare de maximă mirare: „Sfinte Sisoe!“. Cu toate acestea, puțini sunt cei ce știu de unde se trage, sau că numele aparține unui sfânt creștin, unul dintre cei mai mari chiar, care este sărbătorit 6 iulie și e considerat protectorul copiilor. Pentru mai multe detalii, vă invităm să parcurgeți acest articol.
Indiferent de vârsta pe care o ai este aproape imposibil să nu fi auzit, fie doar și în treacăt, expresia „Sfinte Sisoe!“, atunci când cineva se miră sau se sperie de ceva.
Numele poate părea unul exotic, iar gândul ne poate duce spre un sfânt pomenit în Occident ori doar spre un personaj inventat. Dar nu este așa! Sântul Sisoe a existat în carne și oase și a trăit într-una dintre mănăstirile pustiului egiptean, la începutul secolului al IV-lea.
În calendarul ortodox stă scris că pe data de 6 iulie îl sărbătorim pe Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare. Cine a fost el?
Ei bine, Cuviosul Părinte a „fost continuatorul unei mari tradiţii monastice, lăsate moştenire de către Sfântul Antonie cel Mare. La puțin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis și Nitria începeau să fie populate cu mulţi tineri care doreau să devină călugări, părintele Sisoe s-a hotărât să meargă într-un loc mai liniştit, în care să-şi trăiască viaţa doar pentru Dumnezeu. A intrat în pustie şi nu a mai ieşit de acolo timp de 72 de ani. 72 de ani în dragostea lui Dumnezeu şi în rugăciune pentru întreaga lume“, potrivit unui fragment prezentat de cei de la doxologia.ro.
El a descoperit iubirea de Dumnezeu încă din tinerețe.
Există chiar și o rugăciune a Sfântului Sisoe. Unul dintre stihuri sună astfel: „Sfinte Cuvioase Părinte Sisoe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi“.
Nu s-a numărat printre mai marii învățați sau teologi, dar reușea să ajungă la inima celor ce îl ascultau prin cuvinte simple, legate de viaţa sa sărăcăcioasă.
„Se spune ca a săvârşit mari minuni, primind de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, de a scoate duhurile rele și de a învia morții. El se ruga atât de mult încât, zile în şir, uita să mănânce! Toți cei care l-au văzut în acele vremuri la vederea simplității sale și a traiului auster exclamau uimiți Sfinte Sisoe!“, citează legende din acele timpuri vechi sursa menționată anterior.
Așa se face că, din vorbă în vorbă, din om în om, de la bătrânul Sisoe s-a transmis lecția simplității și o expresie care este acum definiția uimirii: „Sfinte Sisoe!“.