Cu sos, alături de piure, însoțite de murături sau muștar, fie pur și simplu stând pe un platou festiv, chiftelele sunt bune în orice stare. Cu toate acestea, e greu de ajuns la combinația perfectă între carne și legume, amestecul fiind unul cu adevărat fabulos. Ai mai jos o rețetă de chiftele aperitiv, moi și pufoase, care te-ar putea impresiona la degustare.
Un fel de mâncare des întâlnit în România, chiftelele conțin carne tocată, ouă, pâine înmuiată în apă, alteori cartofi răzuiți, morcovi, verdeață și condimente. Chifteaua este un preparat culinar sub formă de buletă din carne tocată, aplatizată sau nu, și prăjită în grăsime. Chiftelele foarte mici se numesc chifteluțe, iar cele mari pârjoale.
Adaugă sare, piper, cimbru uscat, usturoi pisat, ceapa răzuită, verdeața, dovlecelul ras și oul peste amestecul de carne de porc cu vită. Frământă bine compoziția pentru ca toate aromele să se întrepătrundă, până ce obții o consistență uniformă. Prăgătește un vas cu făină albă și un alt vas cu apă pe care să îl folosești pentru a uda palmele.
Chiftelele se fac mici, rotunde, în jur de 20 de grame. Porționează-le pe fiecare doar folosind mâinile. Dacă nu te simți stăpân pe tine, atunci folosește-te de o lingură sau o cupă de înghețată pentru a le da forma. După ce ai modelat deliciile, tăvălește-le bine prin făină albă.
Asigură-te că uleiul s-a încins bine, apoi pune chiftelele la prăjit și întoarce-le pe toate părțile. Focul trebuie să fie potrivit, să fie și pătrunse, nu numai rumenite în exterior. Dacă el va fi, însă, prea încet, chiftelele vor absorbi prea mult ulei.
Când chiftelele sunt rumene, aurii, scoate-le într-o sită sau pe o farfurie cu un șervețel de bucătărie, pentru ca preparatele să scape de surplusul de ulei.
Sosul marinara (marinăresc) este un preparat clasic italian compus din roșii, usturoi, ulei de măsline și busuioc, condimentat cu sare și piper. Este exact ca sosul pentru paste și pizza, care este perfect și pentru chiftele.
Sosul de roșii făcut în România nu seamănă cu cel descris mai sus, fiind preluat pe filiera franceză, conținând roux (rântaș) de făină. Noi avem un sos cremos, cu frunze de țelină sau dafin, pe care îl punem acompania nu numai cu ciftele, ci și cu rasol de vită sau de pasăre.